Caracterul vădit excesiv al clauzei penale

26 iulie 2016 Drept Civil Jurisprudenta

”Prin sentința civilă nr. 5954/3.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București a fost admisă în parte cererea având ca obiect cerere de valoare redusă (art. 1025 NCPC) formulată de reclamanta I.I. LP, în contradictoriu cu pârâta TM, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.528 lei reprezentând debit principal, a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect penalități de întârziere și a fost obligată pârâta să ramburseze reclamantei cheltuielile de judecata în sumă de 448 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat. (…)

În ceea ce privește clauzele penale solicitate de reclamant instanța a constatat neîntemeiat capătul de cerere aferent deoarece prin contract părțile au convenit o clauză penală prin care se prevedea că în cazul neplății benevole sau a plății cu întârziere a ratelor cumpărătorul va plăti penalități de întârziere denumite daune moratorii de 2 % pentru fiecare zi de întârziere, daunele moratorii putând depăși cuantumul debitului. Or, instanța a constatat caracterul abuziv al acestei clauze inserate într-un contract încheiat cu consumatorul, care nu apare să fi fost negociată în mod expres, fiind vădit excesivă față de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părți la încheierea contractului. Constatarea instanței se întemeiază pe dispozițiile Directivei 93/13/CEE a Consiliului, privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, astfel cum au fost interpretate prin Decizia Curții Europene de Justiție în cauza C – 618/10, Banco Espanol de Credito SA v. Joaquin Calderon Camino.

Citeste mai mult  Contestație la executare. Executare silită pornită de intervenientul accesoriu

În lumina celor constatate apare că reclamantul nu are temei pentru solicitarea unor penalități de întârziere în valoare de 2.528 lei, calculate utilizând un procent de 0,25 %. (…)

Tribunalul reține că clauza penală este convenția accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitorul său. In speță contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate încheiat între părți cuprinde o clauză contractuală care reglementează penalitățile de întârziere având următorul conținut: „Părțile convin ca în cazul neplății benevole sau a plății cu întârziere a ratelor cumpărătorii vor plăți penalități denumite în continuare daune moratorii de 2% pentru fiecare zi de întârziere, daunele moratorii putând depăși cuantumul debitului. Cu toate acestea, totalul daunelor moratorii percepute nu va putea depăși dublul cuantumului debitului restant la data împlinirii termenului contractual”.

Deci cuantumul penalităților de întârziere este de 2% pentru fiecare zi de întârziere și poate depăși cuantumul debitului, însă totalul penalităților este limitat la dublul cuantumului debitului restant la data împlinirii termenului contractual.

Citeste mai mult  Dezlegare chestiune de drept în materie de fond funciar. Condiţia de stabilire a domiciliului în localitatea în care se atribuie terenul

Tribunalul reține că modul de interpretare și aplicare a clauzei care reglementează penalitățile de întârziere nu este abuziv. În condițiile în care prin contract totalul penalităților de întârziere este limitat la dublul cuantumului debitului restant la data împlinirii termenului contractual, iar reclamanta prin cererea de chemare în judecată în virtutea principiului disponibilității a solicitat penalități în cuantum de 0,25% pe zi de întârziere, clauza ce reglementează penalitățile de întârziere nu creează un dezechilibru grav între drepturile și obligațiile părților.

Tribunalul reține și prevederile art. 1541 alin. 3 NCPC, care prevăd că în cazul în care penalitatea este vădit excesivă față de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părți la încheierea contractului, instanța poate reduce penalitatea, însă penalitatea astfel cum este redusă trebuie să rămână superioară obligației principale.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin.1 și 2 NCPC, tribunalul va admite apelul și va schimba în parte sentința atacată în sensul că va admite în integralitate cererea de chemare în judecată și va obliga pârâta să plătească reclamantei și suma de 2528 lei cu titlu de penalități de întârziere.” (Tribunalul București, Secția VI-a civilă, Decizia nr. 481/2016, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: >