Curtea de Apel Timișoara a sesizat ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Dacă în interpretarea dispoziţiilor art. 452 alin. (1) din Codul de procedură penală o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală poate fi îndreptată şi împotriva unei hotărâri penale definitive, dar care nu soluţionează fondul acţiunii penale.
În opinia instanței care a dispus sesizarea ÎCCJ, în condițiile art. 452 alin. (1) din Codul de procedură penală o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală poate fi îndreptată și împotriva unei hotărârilor penale definitive, dar care nu soluționează fondul acțiunii penale. Atfel, instanța arată că prin Decizia nr. 68/2020 din 3 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în dezlegarea chestiunii de drept: „Dacă în interpretarea dispozițiilor art. 452 alin. (1) din Codul de procedură penală o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală poate fi îndreptată și împotriva unei hotărâri penale definitive, dar care nu soluționează fondul acțiunii penale.” S-a stabilit că „în interpretarea dispozițiilor art. 452 alin. (1) din Codul de procedură penală, o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală poate fi îndreptată și împotriva unei hotărâri penale definitive, pronunțate în soluționarea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 595 din Codul de procedură penală.”
În considerentele acestei decizii s-a reținut printre altele că:
„Un alt argument de text în sensul că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală pot fi invocate și în ipoteza unei hotărâri penale definitive prin care nu s-a soluționat fondul acțiunii penale, pronunțate în soluționarea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 595 din Codul de procedură penală, îl reprezintă dispozițiile art. 453 alin. (4) teza a II-a din Codul de procedură penală, în conformitate cu care cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. b) – d) și f) din Codul de procedură penală constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
În mod distinct, dispozițiile art. 453 alin. (4) teza I din Codul de procedură penală fac referire la temeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal doar pentru cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în conformitate cu care revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
Din interpretarea teleologică a dispozițiilor art. 453 alin. (4) teza I și teza a II-a din Codul de procedură penală rezultă posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii, în baza art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, împotriva unei hotărâri definitive în vederea remedierii aspectelor de nelegalitate ce decurg din încălcarea unei dispoziții constituționale pe care s-a întemeiat hotărârea. …”
În practica judiciară și în doctrină au fost exprimate în mod constant soluții și opinii conform cărora cazul de revizuire de la art. 453 alin. 1 lit. e) C.p.pen. vizează numai situația hotărârilor judecătorești definitive ireconciliabile prin care s-a soluționat conflictul de drept substanțial.
În doctrina recentă (Procedură penală. Partea specială ediția 6, autor M. Udroiu pag. 633, 644) se arată că în practica recentă a ICCJ s-a permis utilizarea acestui caz de revizuire și în ipoteza existenței unor hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia în materia aplicării legii penale mai favorabile post sententiam în temeiul art. 6 c.pen.; situație în care caracterul ireconciliabil al hotărârilor judecătorești în principiu trebuie să vizeze starea de fapt reținută, prin excepție această ireconcialibilitate poate privi și situații de drept diferite, întemeiate pe aceeași bază factuală, se arată în cuprinsul sesizării.
În aprecierea Curții de Apel Timișoara, pentru a fi în fața cazului de revizuire de la art. 453 alin. 1 lit. e) C.p.pen. sunt necesare întrunirea următoarelor condiții:
– să existe două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive;
– Acestea să fie ireconciliabile, aspect care de regulă vizează starea de fapt reținută; dar această ireconciliabilitate poate privi și situații de drept diferite, întemeiate pe aceeași bază factuală.
Din chiar considerentele Deciziei nr. 68/2020 din 3 noiembrie 2020 pronunțată de ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în dezlegarea chestiunii de drept, rezultă că cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit b) – d) și f) din Codul de procedură penală constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, iar cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală constituie motiv de revizuire dacă a dus la pronunțarea unei hotărâri netemeinice.
Ca urmare ÎCCJ a statuat contrar jurisprudenței și doctrinei anterioare că în cazurile de la art. 453 alin. (1) lit. b) – d) și f) din C.pr.pen. nu doar hotărârile prin care se soluționează fondul acțiunii penale pot fi revizuite ci și cele nelegale care nu soluționează acțiunea penală. ÎCCJ nu a analizat și nici nu se poate deduce din considerentele Deciziei nr. 68/2020 dacă în cazul de la art. 453 alin. (1) lit. e) din C.pr.pen. hotărârile definitive prin care nu se soluționează fondul acțiunii penale pot fi revizuite. Este în spiritul dreptului la un proces echitabil ca părțile să poată solicita și obține reformarea hotărârilor judecătorești ireconciliabilitate care privesc situații de drept diferite, întemeiate pe aceeași bază factuală; fără însă a soluționa fondul acțiuni penale, se subliniază în sesizare.
Scopul interpretării unei norme juridice procesual penală constă în a vedea care este sfera relațiilor sociale cărora li se aplică norma; conținutul interpretării fiind tocmai stabilirea sensului voinței legiuitorului, exprimată în norma procesual penală supusă interpretării.
Printr-o interpretare sistematică se impune determinarea sensului normei în contextul ansamblului normelor de drept, cu care aceasta se află în relație obiectivă. Într-o astfel de interpretare, norma respectivă nu trebuie privită în mod izolat. Mai mult, ea trebuie privită ca o componentă unitară a unui context. Normele penale așezate de legiuitor într-un context obiectiv trebuie să fie interpretate în așa fel, încât să fie compatibile, în mod logic, unele cu celelalte. Printr-o interpretare teleologică se identifică obiectivul urmărit prin reglementare. Interpretarea trebuie să asigure existența normei și acoperirea tuturor situațiilor pentru care a fost emisă norma.
Completul de a dispus sesizarea ÎCCJ conchide cănu există nici un raționament logici-juridic pentru care hotărârile judecătorești contradictorii și care nu soluționează fondul acțiunii penale să nu poată fi supuse revizuirii în condițiile art. 453 alin. 1 lit. e) c.p.pen., mai ales că alin. 5 al art. 453 c.p.pen. stipulează expres că „toate” hotărârile judecătorești care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii, fără a face o nuanțare a obiectului acestora ca în cazurile de la alin. 1 lit. b)-d) și f), respectiv lit. a); nuanțare regăsită la alin. 4 al aceluiași articol.
Cuvinte cheie: dezlegare chestiune de drept > noul cod de procedura penala > revizuire