CCR. Decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe, deoarece nu a depus întâmpinarea în termenul prevăzut de lege, nu contravine dreptului la apărare

5 aprilie 2019 Drept Civil

„Decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, deoarece nu a depus întâmpinarea în termenul prevăzut de Codul de procedură civilă, nu echivalează cu suprimarea dreptului la apărare”, se arată în Decizia CCR nr. 792/2018 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (2) din Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial cu numărul 260 din 4 aprilie 2019.

Art. 208 alin. (2) din Codul de procedură civilă are următorul cuprins: „Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.”

Dispozițiile legale au fost criticate pe motiv că ar contraveni, printre altele, art. 24 din Constituție privind dreptul la apărare.

Curtea Constituțională a reținut că ”cererea de chemare în judecată se comunică pârâtului, potrivit art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ocazie cu care i se pune în vedere și obligația de a depune întâmpinarea în termen de 25 de zile de la comunicarea acesteia. În ceea ce privește respectarea termenelor procedurale, art. 185 din Codul de procedură civilă prevede că, atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului. O astfel de sancțiune este prevăzută și de art. 208 alin. (2) din Codul de procedură civilă”

Citeste mai mult  Dezlegare chestiune de drept vizând interpretarea unor dispoziții din Legea privind darea în plată

De asemenea, Curtea Constituțională arată că ”în ceea ce privește situația părții decăzute din dreptul de a administra o probă, Codul de procedură civilă prevede, la art. 263, că aceasta va putea totuși să se apere, discutând în fapt și în drept temeinicia susținerilor și a dovezilor părții potrivnice. (…) Dispoziția legală criticată reprezintă o normă de procedură a cărei reglementare revine legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție conform căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Prin aceasta legiuitorul a urmărit instituirea unei discipline procesuale tocmai pentru a garanta respectarea principiului accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare. S-a dorit, de asemenea, să se dea eficiență dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia părțile trebuie să își aducă la cunoștință reciproc și în timp util, direct sau prin intermediul instanței, după caz, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărările, precum și mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să își poată organiza apărarea.”

Cuvinte cheie: > >