CCR. Dispozițiile art.15 alin. (2) din Legea nr. 200/2006, în interpretarea dată de ÎCCJ, neconstituționale

8 iulie 2020 Drept Civil

Miercuri, 8 iulie 2020, Plenul Curții Constituționale s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin.(2) din Legea nr.200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 5 martie 2018 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.15 alin.(2) din Legea nr.200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, în interpretarea dată prin Decizia nr.16 din 5 martie 2018 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituționale.

Dispoziţiile art.15 alin.(2) din Legea nr.200/2006 au următorul cuprins: „(2) Perioada prevăzută la alin.(1) este perioada anterioară datei la care se solicită acordarea drepturilor şi precedă sau succedă datei deschiderii procedurii insolvenţei”.

În esență, Curtea a constatat neconstituționalitatea față de art.41 alin.(2) raportat la art.16 alin.(1) din Constituție a textului mai sus redat, în interpretarea dată prin Decizia nr.16/2018 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, deoarece limitarea perioadei de acordare a drepturilor salariale plătite din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, instituit prin Legea nr.200/2006, la primele 3 luni ce succed datei deschiderii procedurii de insolvență face abstracție de faptul că dreptul de administrare – condiția sine qua non a asigurării creanțelor salariale – poate fi ridicat și după expirarea celor 3 luni dacă angajatorul debitor aflat în insolvență optează pentru procedura generală a insolvenței și își declară intenția de reorganizare. Așadar, există posibilitatea legală ca dreptul de administrare să fie ridicat într-o etapă ulterioară a procedurii generale a insolvenței (perioada de observație sau de reorganizare judiciară), inclusiv în etapa finală a insolvenței, în care judecătorul-sindic decide intrarea în faliment și constată dizolvarea angajatorului debitor, iar dreptul de administrare este de drept ridicat.

Citeste mai mult  Accident de circulație. Răspunderea pentru fapta animalului

Sursa: comunicat CCR

Cuvinte cheie: > > >