Group 1

CCR. Dispozițiile privind revizuirea în materie civilă în cazul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, constituționale

16 noiembrie 2016 Drept Civil

În Monitorul Oficial cu numărul 921 din 16 noiembrie 2016 a fost publicată Decizia CCR nr. 585/2016 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă.

Prevederile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă au următorul cuprins: „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) 11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.”

”Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată într-o cauză al cărei obiect îl constituie cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă a unei sentinţe civile prin care a fost respinsă contestaţia autoarei excepţiei împotriva deciziei de concediere emise de Societatea P.E.E.H. Hidroelectrica – S.A. Bucureşti – S.H. „Porţile de Fier”. Motivarea cererii de revizuire s-a fundamentat pe faptul că, prin Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor de lege care au stat la baza deciziei de concediere a autoarei excepţiei, respectiv art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006. Excepţia de neconstituţionalitate soluţionată prin acea decizie a fost ridicată de Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind din Bucureşti în numele unor membri de sindicat, sindicat din care a făcut parte şi revizuienta – autoare a excepţiei, potrivit susţinerilor sale. Intimata Societatea Hidroelectrica din Bucureşti s-a apărat arătând că revizuienta nu a ridicat în propria cauză excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor a căror neconstituţionalitate a fost constatată de Curtea Constituţională prin decizia menţionată.

Prin Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul” din cuprinsul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă este neconstituţională cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct. 11 din cuprinsul acestora.(…)

În cauza de faţă, criticile vizează o problematică diferită faţă de cea cu privire la care s-a pronunţat Curtea Constituţională prin decizia de admitere mai sus menţionată. Astfel, dacă prin Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, Curtea a admis excepţia în măsura în care erau excluse de la calea de atac a revizuirii acele hotărâri care nu antamau fondul pricinii, vizând, aşadar, doar aspecte de procedură, în cauza de faţă, autoarea excepţiei critică faptul că prevederile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă permit doar persoanelor care au invocat o excepţie de neconstituţionalitate care a fost admisă de Curtea Constituţională să solicite revizuirea, după rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în cauza în care a fost ridicată acea excepţie. (…)

Citeste mai mult  CCR. Copilul nu poate fi obligat să aibă relații personale cu părintele divorțat

Faţă de critica formulată, (…)prin Decizia nr. 48 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014, Curtea a constatat conformitatea prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă analizat prin prisma unor critici similare celor formulate şi în cauza de faţă, în sensul că liberul acces la justiţie ar fi încălcat prin recunoaşterea dreptului de a se adresa instanţei de judecată cu o cerere de revizuire doar persoanelor în a căror cauză s-a invocat şi s-a admis excepţia de neconstituţionalitate, astfel încât doar aceste persoane îşi pot apăra drepturile şi interesele legitime deduse judecăţii, deşi decizia de admitere a unei astfel de excepţii pronunţată de Curtea Constituţională produce efecte erga omnes.

Constituţionalitatea textului de lege criticat din perspectiva vizată de autoarea prezentei excepţii este susţinută şi de raţionamentul pe care Curtea l-a dezvoltat în Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, prin care a constatat că este neconstituţională soluţia legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Prin decizia menţionată, Curtea s-a pronunţat cu privire la dispoziţiile din Codul de procedură penală potrivit cărora revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Aşadar, Curtea a constatat, în materie procedural penală, că este neconstituţională soluţia legislativă cuprinsă în textul analizat, care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Această concluzie a Curţii Constituţionale, formulată prin intermediul unei decizii de admitere care este definitivă şi general obligatorie, având efecte erga omnes, îşi găseşte pe deplin aplicabilitatea şi în situaţia revizuirii introduse în conformitate cu normele procedurale civile.

Citeste mai mult  RIL promovat. Posibilitatea instantei de a lua act de acordul de mediere asupra divortului

Raţionamentul Curţii care a condus la pronunţarea deciziei menţionate susţine constituţionalitatea soluţiei legislative cuprinse în Codul de procedură civilă, diferită de cea a cărei neconstituţionalitate a fost sancţionată prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016. Deosebirea esenţială constă chiar în faptul că, în materie civilă, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea ca revizuirea să fie introdusă în cazul oricărei hotărâri definitive, indiferent de data la care aceasta a devenit definitivă şi indiferent dacă în cursul soluţionării litigiului a fost sau nu ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, aşa cum se întâmpla în materie penală anterior pronunţării deciziei de constatare a neconstituţionalităţii unei asemenea soluţii legislative.

Cu alte cuvinte, nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate formulată de autoarea prezentei excepţii, argumentele în sprijinul conformităţii prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă cu dispoziţiile art. 16 şi art. 21 din Legea fundamentală înscriindu-se chiar în logica subliniată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016. Astfel, prin decizia de admitere citată, Curtea a observat că art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală se îndepărta de soluţia legislativă cuprinsă în Codul de procedură penală din 1968, modificat prin Legea nr. 177/2010, care viza doar procesele în care fusese invocată excepţia de neconstituţionalitate admisă după rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate. Curtea a constatat că, în noua redactare, legiuitorul a făcut aplicabilă procedura revizuirii în cazul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate tuturor cauzelor definitiv judecate, asimilând efectul deciziei de admitere a Curţii Constituţionale din materie penală cu cele ale unei legi penale mai favorabile. Or, Curtea a reţinut (Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, paragraful 33) că o decizie de constatare a neconstituţionalităţii unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justiţiabili care a invocat excepţia de neconstituţionalitate în cauze soluţionate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea, precum şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei Curţii, în alte cauze, soluţionate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

În plus, astfel cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, pot forma obiect al revizuirii numai hotărârile judecătoreşti definitive care au fost pronunţate în cauze în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate admisă sau în cele în care aceasta a fost ridicată până la publicarea deciziei Curţii de admitere şi a fost, în consecinţă, respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). În schimb, cauzele soluţionate definitiv şi în care nu a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate nu pot face obiectul revizuirii, operând principiul autorităţii lucrului judecat.

Citeste mai mult  Conditiile pentru instituirea popririi asiguratorii

Aşadar, instanţa de contencios constituţional a statuat în sensul că o decizie prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate profită, în exercitarea căii de atac a revizuirii, persoanelor care au invocat excepţia de neconstituţionalitate în cauze soluţionate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea, precum şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei Curţii, în alte cauze, soluţionate definitiv (Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, paragraful 22). În acest fel, Curtea a dat eficacitate prevederilor constituţionale care garantează dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

Persoanele care au fost părţi în procese soluţionate prin hotărâri definitive pronunţate în temeiul unor texte de lege care au fost constatate ca neconstituţionale printr-o decizie ulterioară rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, dar care nu au ridicat o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la acele texte, nu se pot prevala de calea de atac a revizuirii întemeiată pe un asemenea motiv. Raţiunea pentru care legiuitorul a optat pentru această soluţie este justificată de necesitatea respectării autorităţii de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în procese desfăşurate în conformitate cu regulile de procedură specifice, în cursul judecării cărora părţile au avut posibilitatea legală de a beneficia de toate mijloacele de apărare pe care legea le pune la dispoziţie. Depinde de conduita procesuală a fiecărei părţi să invoce sau nu unele sau altele dintre mijloacele procesuale pe care legea le reglementează şi care sunt apte şi adecvate spre a fi utilizate în funcţie de situaţia procesuală şi de parcursul procesual al cauzei. Aşadar, neinvocarea excepţiei de neconstituţionalitate, deşi era susceptibilă de a fi ridicată, conduce la imposibilitatea de a solicita revizuirea ca urmare a admiterii acesteia într-o altă cauză, fără ca astfel să se aducă atingere dreptului la un proces echitabil, aşa cum pretinde autoarea excepţiei.”

Cuvinte cheie: > >