Marți, 2 iunie 2020, Curtea Constituțională a decis că soluția legislativă cuprinsă în art.118 din Codul de procedură penală, care nu reglementează dreptul martorului la tăcere și la neautoincriminare, este neconstituțională.
Redăm mai jos comunicatul:
Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României şi al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.114 alin.(2) și art.118 din Codul de procedură penală, art.246 și art.248 din Codul penal din 1969, art.297 alin.(l) din Codul penal și art.132 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, a decis:
1. Cu unanimitate de voturi,
– a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.246 și art.248 din Codul penal din 1969, precum și ale art.297 alin.(1) din Codul penal;
– a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, precum și ale art.114 alin.(2) din Codul de procedură penală;
2. Cu majoritate de voturi,
– a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art.118 din Codul de procedură penală, care nu reglementează dreptul martorului la tăcere și la neautoincriminare, este neconstituțională.
Cuvinte cheie: dreptul la tacere > dreptul martorului de a nu se acuza > exceptie de neconstitutionalitate
