În Monitorul Oficial cu numărul 189 din 16 martie 2017 a fost publicată Decizia CCR nr. 749/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 110 alin. (5) și a celor ale art. 123 alin. (2) din Codul de procedură penală.
”Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 110 alin. (5) din Codul de procedură penală aduc un element de noutate în legislația procesual penală, impunând organelor de urmărire penală obligația înregistrării cu mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierii suspectului sau inculpatului. De la această regulă, legiuitorul a instituit o excepție, și anume, nu se va proceda la înregistrarea cu mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierii suspectului sau inculpatului, atunci când aceasta nu este posibilă. Curtea apreciază că excepția mai sus arătată va opera, exclusiv, în situațiile obiective ce împiedică organul de urmărire penală să asigure înregistrarea audierii, cum este și situația din prezenta cauză, când organul de urmărire penală nu a fost dotat cu mijloace tehnice audio sau audiovideo.
Curtea constată că, pentru a exclude o eventuală decizie arbitrară a organului de urmărire penală și o aplicare abuzivă a dispozițiilor de lege criticate ce reglementează excepția de la regula generală a înregistrării cu mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierii suspectului sau inculpatului, legiuitorul a prevăzut expres obligația organului de urmărire penală de a indica concret, în declarația suspectului sau inculpatului, motivul pentru care înregistrarea nu a fost posibilă. Astfel, lipsa motivării sau insuficienta motivare a imposibilității înregistrării poate pune sub semnul întrebării exactitatea celor declarate, cu consecința înlăturării acestui mijloc de probă din ansamblul materialului probator. Chiar și în ipoteza aplicării abuzive a dispozițiilor de lege criticate, se poate observa că, dacă prin nerespectarea cerinței legale în discuție s-a adus o vătămare inculpatului, acesta are posibilitatea, până la închiderea procedurii de cameră preliminară, să solicite înlăturarea acestui mijloc de probă, potrivit art. 282 alin. (1) și alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală. Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că dispozițiile art. 110 alin. (5) din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3).
În speța dedusă judecății, Curtea observă că, prin Adresa înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 12.179 din 9 decembrie 2016, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) – Biroul teritorial Sălaj a comunicat faptul că în Dosarul penal nr. 56/D/P/2014 s-a efectuat un număr de aproximativ 150 de audieri de suspecți, inculpați și martori, cu mențiunea că aceste declarații nu au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio sau audiovideo, întrucât Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Sălaj nu a fost dotat cu astfel de mijloace. Or, o atare situație obiectivă se încadrează în mod evident în ipotezele de incidență ale dispozițiilor art. 110 alin. (5) din Codul de procedură penală referitoare la excepția de la regula înregistrării cu mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierii suspectului sau inculpatului.
În ceea ce privește dispozițiile art. 123 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea observă că acestea dispun în sensul că, în cursul urmăririi penale, audierea martorului se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau dacă martorul solicită expres aceasta și înregistrarea este posibilă. Astfel, în acest caz legiuitorul nu a mai prevăzut expres obligația organului de urmărire penală de a înregistra audierea martorilor. În acest context, Curtea reține că, potrivit art. 123 alin. (1) din Codul de procedură penală, transpunerea în formă scrisă a declarației martorului urmează regulile prevăzute pentru consemnarea declarației suspectului sau inculpatului. Totodată, în cazul audierii martorului sunt aplicabile regulile generale în materia audierii persoanelor cuprinse în secțiunea 1 a capitolului II al titlului IV din Codul de procedură penală. Curtea observă, de asemenea, că și în acest caz, dacă apreciază că i s-a adus o vătămare prin neînregistrarea prin mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierii martorului, inculpatul are posibilitatea, până la închiderea procedurii de cameră preliminară, să solicite înlăturarea acestui mijloc de probă, potrivit art. 282 alin. (1) și alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală. Pentru aceste motive, Curtea apreciază că nici dispozițiile art. 123 alin. (2) din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3).”
Cuvinte cheie: exceptie de neconstitutionalitate > inregistrare audio > mijloc de proba > noul cod de procedura penala
