CCR. Prevederile art. 229 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, neconstituționale

4 noiembrie 2020 Drept Civil

În ziua de 4 noiembrie 2020, Curtea Constituțională, în cadrul controlului posterior promulgării, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sunt neconstituționale prevederile art. 229 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora: „(3) Până la data intrării în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), atribuţiile instanţei de tutelă referitoare la exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului sau ale interzisului judecătoresc ori, după caz, cu privire la supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile acestuia revin autorităţii tutelare.”.

Curtea a reţinut că situația tranzitorie reglementată de prevederea legală criticată în această cauză subzistă de la data intrării în vigoare a Codului civil, respectiv 1 octombrie 2011, până în prezent. Astfel, lipsa de intervenție a legiuitorului, în sensul reglementării, prin legea privind organizarea judiciară, a organizării și funcționării instanței de tutelă şi de familie, este de natură să contravină dispoziţiilor art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalităţii, în componenta sa referitoare la calitatea legii, precum și dispozițiilor art. 124 din Legea fundamentală privind înfăptuirea justiției, dat fiind faptul că nu asigură o bună administrare a justiției, prin lipsa de corelare cu normele de drept substanțial instituite în Codul civil, care reglementează în competenţa instanţei de tutelă şi de familie atribuţiile referitoare la exercitarea tutelei cu privire la bunurile interzisului judecătoresc ori, după caz, cu privire la supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile acestuia.

Citeste mai mult  Emiterea unui nou ordin de protecție. Necesitatea dovedirii faptelor ulterioare de agresiune dincolo de orice îndoială rezonabilă

De asemenea, Curtea a mai reţinut că, în temeiul normei tranzitorii criticate, un organ administrativ, aflat în subordinea autorității publice locale, respectiv autoritatea tutelară, se pronunţă asupra exercitării tutelei cu privire la bunurile interzisului judecătoresc ori, după caz, cu privire la supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile acestuia, fără a exista o cale de atac la instanţa judecătorească, deşi aceste atribuţii au fost reglementate prin Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie.

Sursa: comunicat CCR

Cuvinte cheie: >