CCR. Prevederile din Codul de procedură civilă vizând cheltuielile cu fotocopierea dosarului de executare silită, nu încalcă accesul liber la justiție

5 iunie 2020 Drept Civil

În Monitorul Oficial cu numărul 476 din 4 iunie 2020 a fost publicată Decizia CCR nr. 137/2020 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 717 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prevederi care au următoarea redactare: „(2) Instanța sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispozițiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător, și îi va pune în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea”.

Textul de lege a fost criticat, în esență, pentru că ar încălca accesul liber la justiție, întrucât executorul judecătoresc poate să refuze înaintarea copiilor de pe dosarul de executare către instanța de judecată, în cazul în care contestatorul nu achită contravaloarea fotocopierii, ceea ce împiedică judecarea contestației la executare.

În motivarea deciziei, Curtea Constituțională arată că ”susținerea referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de acces liber la justiție nu este întemeiată, întrucât prevederile de lege nu justifică refuzul executorului judecătoresc de a efectua fotocopiile și de a le transmite instanței dacă nu este achitată contravaloarea acestora. Obligația executorului judecătoresc este distinctă de obligația de acoperire a cheltuielilor pentru îndeplinirea acesteia, care cade în sarcina persoanei interesate. Executorul judecătoresc trebuie să ducă la îndeplinire cele dispuse de instanță, textul de lege criticat nefiind altceva decât o particularizare la etapa contestației la executare a prevederilor art. 298 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care instituie obligația autorității sau instituției publice de a prezenta, la cererea instanței, înscrisul necesar soluționării cauzei, dacă acesta se găsește în păstrarea sa.”

Citeste mai mult  Constatarea ca inadmisibilă a cererii reconvenționale

De asemenea, Curtea notează că ”este justificată și prevederea legală cuprinsă în teza finală a textului de lege criticat, care obligă partea interesată la achitarea cheltuielilor în discuție. Nu se poate vorbi despre un interes economic al executorului judecătoresc care să fie satisfăcut prin acoperirea sumelor corespunzătoare fotocopierii și transmiterii dosarului de executare, ci despre o colaborare a acestuia cu autoritatea judecătorească, ce contribuie la realizarea efectivă a actului jurisdicțional, ale cărui cheltuieli trebuie să fie suportate de justițiabil. Sarcina la care este supusă partea interesată nu este una excesivă, ci se înscrie în paradigma potrivit căreia accesul la justiție este liber, dar nu și întotdeauna gratuit. Pe de altă parte, nici executorul judecătoresc nu este îndreptățit să refuze îndeplinirea obligației impuse de instanță, condiționând-o de achitarea prealabilă a cheltuielilor implicate de aceasta, întrucât își poate recupera sumele cuvenite de la partea interesată în cadrul procedurii execuționale. Judecătorul cauzei dispune, totodată, de pârghii procedurale prin care să contracareze acest eventual refuz, cea mai eficientă fiind aplicarea amenzii judiciare pentru neîndeplinirea obligației impuse de instanță.”

Citeste mai mult  Plangere contraventionala. Sarcina probei de a dovedi un fapt negativ (II)

În continuare, Curtea arată că ”nu poate fi incidentă cauza de suspendare a procesului prevăzută de art. 242 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, atunci când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului (în speță, contestatorul), prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, judecătorul poate suspenda judecata. Aceasta, deoarece neachitarea contravalorii copiilor nu justifică refuzul executorului de a prezenta dosarul de executare în fotocopii certificate, astfel că procesul poate continua netulburat, în considerarea unei desocotiri ulterioare între executorul judecătoresc și partea care trebuia să achite aceste cheltuieli. Așadar, textul de lege criticat nu creează condițiile suspendării cauzei și, implicit, nu conduce la imposibilitatea exercitării efective a dreptului de acces la o instanță, de vreme ce nu se regăsește premisa cuprinsă în art. 242 alin. (1) mai sus citat, care să conducă la împiedicarea judecării cauzei.”

Cuvinte cheie: > > > > >