În Monitorul Oficial cu numărul 807 din 2 septembrie 2020 a fost publicată Decizia CCR nr. 264/2020 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 707 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dispoziții care au următorul conținut:
”(1) Prescripția nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate”.
În motivarea deciziei, Curtea arată că ”textul criticat este clar, precis și previzibil, stabilind expressis verbis și fără dubiu că prescripția operează numai la cererea persoanei interesate. Justițiabilul nu este pus într-o situație confuză prin faptul că se încuviințează executarea silită a unui titlu executoriu ce vizează o creanță față de care se ridică problema prescripției dreptului de a obține executarea silită. Stabilirea intervenirii prescripției dreptului antereferit se realizează pe cale contencioasă, iar debitorul este cel care va alege dacă invocă sau nu intervenirea acesteia. Prin urmare, dacă creditorul va începe procedura executării silite în condițiile date, va fi pus în situația în care, prin intervenirea prescripției, să se admită contestația la executare, să fie desființate actele de executare și să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată. În consecință, cel care se expune sancțiunii stingerii dreptului material la acțiune neexercitat în termenul stabilit de lege este creditorul, și nu debitorul, acesta fiind în poziția de a invoca o excepție care paralizează acțiunea creditorului.”
De asemenea, Curtea notează că, ”nu este încălcat nici dreptul la un proces echitabil sau dreptul la apărare pentru persoana interesată, care are posibilitatea de a invoca ea însăși prescripția atât pe cale de excepție în cadrul contestației la executare formulate, cât și separat prin formularea unei acțiuni în constatarea prescripției dreptului de a obține executarea silită, în condițiile art. 35 din Codul de procedură civilă. Faptul că legiuitorul a regândit instituția prescripției, ea nemaifiind de ordine publică, ci una de ordine privată, nu produce nicio încălcare a garanțiilor asociate dreptului la un proces echitabil, inclusiv a dreptului la apărare, întrucât ține de propria opțiune a debitorului să invoce excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită, respectiv să aleagă să execute sau nu creanța chiar în condițiile date. Este adevărat că în vederea invocării prescripției persoana trebuie să fie una diligentă, însă, tot atât de adevărat este și faptul că ea este și rămâne debitor al unei creanțe, iar prescripția este un beneficiu pe care legiuitorul l-a reglementat în favoarea sa pentru a paraliza dreptul creditorului de a obține executarea silită și puterea executorie a titlului executoriu, astfel că puterea de constrângere a statului nu mai poate fi folosită pentru a pune în executare titlul executoriu. Prin urmare, dreptul la apărare al debitorului este unul deplin, nefiind în niciun fel afectat de faptul că el însuși trebuie să invoce prescripția, și nu instanța judecătorească din oficiu.”
Cuvinte cheie: drept la aparare > dreptul la un proces echitabil > exceptie de neconstitutionalitate > prescriptia dreptului de a cere executarea silita
