CCR ref sintagma „de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri” utilizată în raport cu infracțiunea de distrugere

27 septembrie 2017 Drept Penal

În Monitorul Oficial cu numărul 760 din 25 septembrie 2017 a fost publicată Decizia CCR nr. 363/2017 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 253 alin. (4) din Codul penal.

Dispozițiile art. 253 alin. (4) din Codul penal au următorul cuprins: „Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun, săvârșită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc și dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani”.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, s-a susținut că sintagma „de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri” din cuprinsul dispozițiilor art. 253 alin. (4) din Codul penal nu îndeplinește cerințele de claritate, precizie și previzibilitate impuse de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât este susceptibilă de a primi interpretări diferite prin hotărârile instanțelor judecătorești, lăsând, astfel, loc arbitrariului.

”Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, într-adevăr, sintagma „de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri” nu beneficiază de o definiție legală, în sensul normei penale. Lipsa acestei autonomii conceptuale denotă intenția legiuitorului de a conferi sintagmei „de natură să pună în pericol” sensul uzual al termenilor care o compun. Prin urmare, procedând la interpretarea literară a textului, Curtea constată că expresia criticată, în contextul definirii infracțiunii de distrugere, în forma agravată, prevăzută la art. 253 alin. (4) din Codul penal, are în vedere orice faptă de distrugere, de degradare sau de aducere în stare de neîntrebuințare a unui bun, comisă prin una dintre metodele enumerate în ipoteza normei de incriminare, respectiv incendiere, explozie sau orice alt mijloc asemănător, aptă să creeze prejudicii altor persoane sau bunuri. Așa fiind, Curtea reține că legiuitorul a reglementat sintagma criticată în scopul incriminării nu doar a faptelor descrise în ipoteza normei de incriminare a formei de bază a infracțiunii, prevăzute la art. 253 alin. (1) din Codul penal, ci și a faptelor ce creează o situație care, per se, este însoțită de premisele afectării altor persoane sau bunuri.

Citeste mai mult  Recunoașterea învinuirii. Aplicarea procedurii simplificate în baza unei declarații notariale

Aceste aspecte nu sunt, însă, de natură a afecta claritatea, precizia și previzibilitatea dispozițiilor art. 253 alin. (4) din Codul penal, sensul textului criticat putând fi, cu ușurință determinat, de către destinatarii legii penale, prin simpla interpretare gramaticală a prevederii legale analizate. Astfel, atât organele judiciare, chemate să aplice legea penală, cât și persoanele cu o educație medie, apelând, eventual, la interpretarea dată de către un profesionist, pot stabili dacă faptele de distrugere analizate și, respectiv, săvârșite, pun în primejdie alte persoane sau bunuri și, în consecință, pot fi plasate în sfera de incriminare a normei penale prevăzute la art. 253 alin. (4) din Codul penal, putându-și adapta actele și, respectiv, conduita la exigențele textului criticat.”

Cuvinte cheie: >