CCR. Sensul unei sintagme din definirea infracțiunii de trafic de influență

21 mai 2020 Drept Penal

În Monitorul Oficial cu numărul 412 din 19 mai 2020 a fost publicată Decizia CCR nr. 110/2020 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 alin. 1 din Codul penal din 1969 și ale art. 291 alin. (1) din Codul penal

Dispozițiile de lege au fost criticate pe motiv că ar fi lipsite de previzibilitate și accesibilitate, deoarece din modul de definire a infracțiunii de trafic de influență nu poate fi determinat cu exactitate sensul sintagmei „în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri”.

În motivarea deciziei, Curtea Constituțională arată că sintagma criticată nu are o formulare ambiguă, neclară și imprevizibilă pentru un cetățean care nu dispune de o pregătire juridică temeinică, nefiind încălcate cerințele de claritate, accesibilitate și previzibilitate a legii impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție.

Curtea reține că ”actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, urgentare, întârziere se pretinde, se primește sau se acceptă promisiunea de bani sau alte foloase trebuie să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public, așadar, să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri. Cu alte cuvinte, actul la care se referă corupția trebuie să fie de competența funcționarului public, trebuie să intre în îndatoririle sale de serviciu. Prin îndatoriri de serviciu se înțelege tot ceea ce cade în sarcina unui funcționar public, potrivit normelor care reglementează serviciul respectiv ori care sunt inerente naturii acelui serviciu. Este lipsit de semnificație dacă actul se referă la o obligație de serviciu generală sau specială.

Citeste mai mult  RIL admis. Instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei

Totodată, prin act contrar îndatoririlor de serviciu se înțelege actul care, ca și actul privitor la îndatoririle de serviciu, intră în competența normală a funcționarului, făcând parte din sfera îndatoririlor sale, specifice ori generale. Spre deosebire însă de cel din urmă, actul contrar îndatoririlor de serviciu se realizează printr-o încălcare a dispozițiilor legale, printr-o rezolvare arbitrară a unui conflict juridic sau printr-o falsă ori nedreaptă constatare sau apreciere a unei situații de drept sau de fapt, acțiuni ce fac ca actul să devină contrar îndatoririlor de serviciu ale funcționarului public. În literatura de specialitate, s-a susținut chiar că, pentru a se aprecia dacă un act este contrar îndatoririlor de serviciu ale funcționarului, nu este suficient să se cerceteze numai actul în sine, ci mai trebuie ca acesta să fie examinat în legătură cu toate sarcinile de serviciu ale funcționarului, urmând să se considere că actul este contrar îndatoririlor de serviciu ori de câte ori prin efectuarea lui s-a încălcat vreuna dintre aceste sarcini, chiar dacă îndatoririle strict specifice, privitoare la acel act, nu au fost încălcate.”

Cuvinte cheie: >