În Monitorul Oficial (Partea I) nr. 261 din 20 aprilie 2015 a fost publicată Hotărârea CEDO în cauza Cutean împotriva României din 2 decembrie 2014.
În cauză, reclamantul s-a plâns că procesul penal împotriva sa a fost inechitabil, mai ales în măsura în care nici el, nici martorii nu au fost audiaţi în mod direct de către instanţele care l-au condamnat.
Curtea, în baza argumentelor părţilor, a considerat că esenţa plângerii reclamantului s-a referit la schimbarea în timpul procesului a compunerii completului de judecată de la instanţa de fond, care l-a condamnat fără a-i fi ascultat pe el şi pe martorii din cauză, această concluzie întemeindu-se pe faptul că reclamantul nu a contestat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a ascultat pe el şi pe toţi martorii din cauză. În plus, reclamantul nu a negat că respectiva instanţă a acţionat în mod legal ca instanţă de fond în cazul său, având în vedere statutul reclamantului de la acel moment, sau că a avut competenţa de a-i audia pe el şi pe martori. În plus, acesta a recunoscut că declinarea competenţei de soluţionare a cauzei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti s-a făcut din motive procedurale obiective şi că ultima instanţă menţionată putea să folosească actele îndeplinite şi să menţină măsurile dispuse de instanţa desesizată.
În acest context, Curtea a observat că a intervenit o modificare a compunerii completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă. În plus, judecătorul care l-a condamnat nu i-a ascultat nici pe reclamant, nici pe martori în mod direct. De asemenea, nici instanţele superioare care au menţinut condamnarea reclamantului nu i-au ascultat în mod direct. De asemenea, Curtea a reţinut că niciunul dintre judecătorii din completul iniţial care i-au ascultat pe reclamant şi pe martori la prima instanţă nu a continuat examinarea cauzei.
Mai mult, deşi condamnarea reclamantului nu se întemeia numai pe declaraţiile martorilor sau pe propria declaraţie, instanţele naţionale şi-au întemeiat hotărârea de condamnare, într-o anumită măsură, pe probele menţionate. De altfel, reclamantul a contestat credibilitatea declaraţiilor a trei dintre martorii pe care s-a bazat instanţa de fond pentru a-l condamna şi a solicitat fără rezultat ca aceştia să fie ascultaţi din nou de instanţa de apel.
Totodată, Curtea a reţinut că judecătorul ce a alcătuit completul instanţei de fond care l-a condamnat pe reclamant avea sarcina de a evalua elementele pretinsei infracţiuni, inclusiv elementul subiectiv, şi anume intenţia reclamantului de a o săvârşi, circumstanţe în care audierea directă a reclamantului fiind şi mai relevantă, în special pentru că instanţele superioare nu i-au audiat în mod direct nici pe reclamant, nici pe martori.
Curtea a reţinut că reclamantul nu a contestat faptul că judecătorul care a făcut parte din cel de-al doilea complet de judecată din fond a fost şi judecătorul care a încheiat dezbaterile pe fondul cauzei şi care l-a condamnat. În plus, acelaşi judecător a ascultat pledoariile reclamantului în timpul dezbaterilor pe fondul cauzei şi a examinat concluziile scrise depuse de reclamant la instanţa de fond, după închiderea dezbaterilor. În plus, deşi neclar din probele aflate la dosar dacă reclamantului i s-a permis să aibă ultimul cuvânt înaintea instanţei de fond, acesta a putut să facă acest lucru înaintea instanţelor superioare.
Curtea a concluzionat că, deşi dreptul inculpatului de a avea ultimul cuvânt înaintea instanţei este cu siguranţă important, acesta nu poate fi echivalat cu dreptul său de a fi ascultat în timpul procesului, aceleaşi consideraţii aplicându-se şi cu referire la concluziile din timpul dezbaterilor pe fondul cauzei şi la concluziile scrise depuse de reclamant la instanţa de fond, când aceasta se afla în pronunţare.
Curtea a observat că nu au existat probe la dosar care să sugereze că membrii completului de la instanţa de fond au fost schimbaţi pentru a influenţa rezultatul procesului în defavoarea reclamantului – sau din alte motive necorespunzătoare – ori că judecătorul care a făcut parte din completul de la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu a fost independent sau imparţial şi reţine că acesta a avut la dispoziţia sa procesele-verbale din cadrul şedinţelor de judecată în care au fost audiaţi reclamanţii şi martorii. Cu toate acestea, afirmaţiile reclamantului şi ale martorilor au reprezentat probe relevante pentru condamnarea sa, care nu au fost ascultate în mod direct de judecătorul de la instanţa de fond. Prin urmare, disponibilitatea în formă scrisă a declaraţiilor nu poate compensa neîndeplinirea cerinţei nemijlocirii în cadrul procesului.
De asemenea, referitor la posibilitatea ca o instanţă superioară sau instanţa supremă să remedieze, în anumite circumstanţe, deficienţele procesului în primă instanţă, în cauză, Curtea a observat că instanţa de recurs nu numai că a menţinut hotărârea instanţei de fond, ci, în plus, şi-a întemeiat propria decizie pe probele prezentate în faţa primei instanţe fără să le examineze direct.
Prin urmare, Curtea a constatat că schimbarea completului de judecată la instanţa de fond şi faptul că instanţele de apel şi recurs nu i-au ascultat pe reclamant şi pe martori echivalează cu privarea reclamantului de dreptul la un proces echitabil, fiind astfel încălcat art. 6 din Convenţie.
Cuvinte cheie: cauza Cutean impotriva Romaniei > CEDO > dreptul la un proces echitabil
