Group 1

CEDO. Cauza Opriş împotriva României. Provocare a poliției. Obligațiile instanțelor naționale

12 mai 2017 CEDO

În Monitorul Oficial cu numărul 345 din 10 mai 2017 a fost publicată Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Opriş împotriva României din 23 iunie 2015.

În cauză, reclamantul a susținut că a fost victima unei provocări din partea poliției, că nu existau indicii privind implicarea sa în vreun trafic de droguri și că a fost instigat să săvârșească infracțiunea în cauză de către polițiști, care nu s-ar fi mulțumit să adopte o atitudine pur pasivă, având în vedere că aceștia au plasat pachetul cu droguri în mașină.

Guvernul a susținut că existau indicii serioase că reclamantul se ocupa, pe de o parte, cu traficul de droguri, ceea ce l-ar fi determinat pe procuror să autorizeze intervenția agentului sub acoperire și a colaboratorului acestuia, iar aceștia au rămas pasivi și nu l-au instigat pe reclamant să săvârșească infracțiunea în cauză. Guvernul a mai precizat că reclamantul a recunoscut faptele ulterior flagrantului și că acesta a invocat argumente întemeiate pe provocare numai în fața instanțelor și că Tribunalul Cluj, care s-a pronunțat în primă instanță, a examinat argumentele acestuia întemeiate pe provocare, dar a considerat că erau nefondate, iar instanțele superioare au aderat la acest raționament.

Citeste mai mult  CEDO condamnă România - 17 februarie 2015

Aprecierea Curții

Curtea a procedat la o examinare în două etape

I. Stabilirea dacă agenții statului implicați în activitățile de investigare au adoptat o atitudine pur pasivă sau, dimpotrivă, dacă au depășit limitele, acționând ca „agenți provocatori”

În speță, Curtea a observat existența divergențelor între părți cu privire la eventuala implicare a reclamantului în activități legate de droguri înainte de operațiunea sub acoperire a poliției. Guvernul a susținut că existau indicii serioase că reclamantul era implicat în traficul de droguri, fără să precizeze care erau aceste indicii. În plus, Guvernul nu a susținut existența unor motive imperioase care să împiedice divulgarea acestor indicii în cursul procedurii naționale sau în cursul procedurii în fața Curții.

Curtea a apreciat că mai multe elemente din dosar confirmau mai degrabă versiunea reclamantului: agentul sub acoperire a precizat în raportul său, întocmit chiar în ziua desfășurării acțiunii de prindere în flagrant, că partea în cauză îi menționase faptul că se afla la prima sa încercare de a-și procura droguri; în cadrul audierii sale în fața tribunalului, agentul sub acoperire nu a furnizat niciun indiciu cu privire la vreo activitate legată de droguri pe care ar fi avut-o reclamantul în trecut; percheziția efectuată la domiciliul reclamantului nu a evidențiat niciun indiciu cu privire la o astfel de activitate.

Citeste mai mult  CEDO. Cauza Colac împotriva României. Încălcarea dreptului la un proces penal echitabil. Eforturi insuficiente din partea autorităților naționale privind localizarea martorilor pentru a fi interogați în cursul cercetării judecătorești

II. Examinarea procedurii în cursul căreia instanțele naționale au abordat argumentele întemeiate pe provocarea din partea poliției

Curtea a reamintit că instanțele naționale trebuie să examineze, în special, motivele pentru care a fost organizată operațiunea specială de investigare, amploarea participării poliției la săvârșirea infracțiunii, precum și natura provocării sau a presiunilor exercitate asupra reclamantului.

Curtea a observat că reclamantul a susținut în mod constant în fața instanțelor naționale că a fost victima unei provocări din partea poliției și, cu excepția Tribunalului Cluj, în calitate de instanță de fond, instanțele naționale nu au răspuns în niciun fel argumentelor acestuia.

În plus, Curtea a arătat că examinarea acestor argumente de către tribunal este discutabilă. Instanța a respins aceste argumente, considerându-le „puerile”, pe motiv că reclamantul a avut un comportament antisocial în trecut. Curtea a subliniat că o condamnare penală anterioară nu furnizează nicio indicație privind existența unor activități infracționale în curs, cu atât mai mult cu cât în speță, condamnările anterioare ale reclamantului nu au implicat traficul de droguri.

Citeste mai mult  CEDO. Reglementarea problemei nașterilor la domiciliu

Curtea a constatat că Tribunalul Cluj s-a bazat, în mare parte, pe declarația făcută de reclamant în fața parchetului, prin care acesta a recunoscut faptele de care era acuzat: instanța a considerat că această declarație se corobora cu cele ale agentului sub acoperire și cu cele ale mai multor martori.

Or, Curtea a reamintit că recunoașterea unei infracțiuni săvârșite ulterior unei provocări nu este de natură să elimine nici provocarea, nici efectele acesteia. Așadar, Curtea a constatat lipsa unei examinări serioase de către instanțe a motivelor care au condus la desfășurarea operațiunii sub acoperire, a amplorii intervenției poliției și a naturii provocării sau a presiunilor la care a putut fi supus reclamantul. Prin urmare, a respins argumentul Guvernului conform căruia curtea de apel și Înalta Curte au aderat la raționamentul instanței de fond.

În concluzie, a avut loc o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție.

Cuvinte cheie: > >