CEDO. Cauza Pleșca împotriva României. Lipsa unei anchete efective în cazul unui deces survenit în condiţii suspecte

30 ianuarie 2016 CEDO

În Monitorul Oficial cu numărul 64 din 28 ianuarie 2016 a fost publicată hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Pleşca împotriva României din 18 septembrie 2013.

În cauză, reclamantul se plânge de lipsa unei anchete efective cu privire la decesul fiicei sale. Reclamantul susţine că nu a existat o anchetă efectivă cu privire la cauzele decesului fiicei sale. Acesta critică faptul că ancheta iniţiată de autorităţi ca urmare a plângerii sale a fost incompletă. Acesta denunţă în special refuzul anchetatorilor de a preleva amprente din apartament, de pe trupul neînsufleţit al fiicei sale şi de pe diversele obiecte confiscate, de a le supune unor examene de laborator şi de a proceda la o reconstituire a faptelor. Reclamantul consideră că aceste omisiuni, împreună cu neglijenţa anchetatorilor, au lăsat nesoluţionate numeroase chestiuni legate de circumstanţele decesului copilului său.

Aprecierea CEDO

Curtea reaminteşte că, obligând statul să adopte măsurile necesare pentru a proteja viaţa persoanelor aflate sub
jurisdicţia sa, art. 2 §1 îi impune acestuia sarcina de a asigura dreptul la viaţă, prin instituirea unei legislaţii penale concrete, care să descurajeze atingerile aduse persoanei şi care are la bază un mecanism de aplicare conceput pentru prevenirea, eliminarea şi sancţionarea încălcărilor.

Din perspectiva faptelor din speţă, Curtea consideră că obligaţia respectivă necesită, implicit, efectuarea unei anchete oficiale efective în cazul unui deces survenit în condiţii suspecte. Caracterul eficient al unei anchete impune ca autorităţile să adopte măsurile rezonabile de care dispun pentru a asigura obţinerea unor probe referitoare la faptele în cauză, inclusiv, între altele, depoziţii ale martorilor oculari, expertize şi, după caz, o autopsie care să ofere o prezentare completă şi precisă a rănilor şi o analiză obiectivă a constatărilor clinice, în special a cauzei decesului. Orice deficienţă a anchetei care slăbeşte capacitatea acesteia de a stabili cauza decesului sau persoanele responsabile riscă să determine concluzia că nu îndeplineşte această normă.

Citeste mai mult  CEDO condamnă România - 27 ianuarie 2015

Prin urmare, este necesar să se stabilească dacă, în speţă, a fost efectuată o anchetă care îndeplineşte cerinţele aspectului procedural al art. 2 § 1 din Convenţie.

Curtea subliniază că, în ziua descoperirii cadavrului, la 19 iulie 2005, un agent de poliţie şi un expert criminalist s-au
dus la faţa locului şi au întocmit un proces-verbal în care sunt menţionate primele constatări. Imediat a fost deschisă o anchetă cu privire la decesul în cauză, calificat drept „suspect”.

Astfel, se poate considera că organele de urmărire penală au acţionat din oficiu de îndată ce le-a fost adusă în
atenţie cauza. Rămâne să se stabilească dacă acestea au adoptat măsurile rezonabile de care dispuneau pentru a permite stabilirea circumstanţelor decesului şi identificarea şi sancţionarea eventualilor responsabili.

Autopsia, care a avut loc în ziua următoare descoperirii cadavrului, a stabilit cauza decesului ca fiind o asfixiere
survenită în urma unei „spânzurări atipice”. Examinarea cadavrului a scos în evidenţă prezenţa a 2 grame de alcool per litru de sânge şi a unor urme de răni pe o gambă, precum şi un şanţ de spânzurare, în jurul gâtului, cu o lăţime de 2,5 centimetri.

Anchetatorii au audiat persoanele care intraseră în contact cu fiica reclamantului. În special din aceste mărturii reiese că tânăra îşi petrecuse ziua în compania a două prietene şi că era afectată de rezultatele şcolare slabe şi pierderea telefonului. Aceste mărturii au permis, de asemenea, să se stabilească succesiunea principalelor evenimente ale zilei de 17 iulie 2005.

Citeste mai mult  CEDO condamna Romania - 24 martie 2015

Pe baza acestor elemente, organele de urmărire penală au considerat că decesul fiicei reclamantului nu era rezultatul
unui act criminal, ci era vorba de un act voluntar de suicid, ce nu putea fi imputat altor persoane.

Curtea constată că, procedând astfel, organele de urmărire penală au furnizat o explicaţie privind circumstanţele
care au condus la decesul fiicei reclamantului. Cu toate acestea, Curtea consideră că nu este suficientă avansarea unei ipoteze privind motivele decesului. Este necesar, de asemenea, ca această ipoteză să fie susţinută suficient de probe, astfel încât să nu se mai considere că decesul a survenit în condiţii suspecte.

În această privinţă, Curtea subliniază că reclamantul a fost informat cu privire la ancheta în curs şi că a fost interogat de mai multe ori. Cu toate acestea, cererile sale şi ale fiului său referitoare la administrarea de probe au fost ignorate sistematic. Curtea constată că organele de urmărire penală nu au analizat şi nici nu au păstrat hainele şi telefonul mobil al tinerei, cureaua care probabil a fost utilizată pentru spânzurare şi băutura pe care persoana în cauză a
consumat-o în ziua decesului. De asemenea, Curtea precizează că examenul medico-legal s-a limitat la a constata cauza imediată a decesului, fără să fi solicitat medicului să valideze sau să infirme din punct de vedere medico-legal teza referitoare la originea rănilor de pe gambă şi momentul în care a fost consumat alcoolul. În plus, nu s-a oferit nicio explicaţie pentru contradicţia identificată de medicul legist în ceea ce priveşte diferenţa dintre lăţimea curelei şi urma lăsată de aceasta pe gâtul tinerei.

Citeste mai mult  AvP: Activarea articolului 15 din CEDO nu duce la suspendarea drepturilor omului

În plus, Curtea constată că însuşi prim-procurorul parchetului a considerat că procesul-verbal întocmit la faţa
locului, raportul de autopsie şi mărturiile obţinute în cursul anchetei preliminare nu erau suficiente pentru eliminarea numeroaselor îndoieli cu privire la circumstanţele decesului fiicei reclamantului. Or, trebuie să se constate că, în loc să încerce să obţină probe referitoare la faptele în cauză prin intermediul unor expertize şi, după caz, printr-un raport medico-legal suplimentar, organele de urmărire penală s-au limitat la a audia din nou aceiaşi martori, care au reiterat primele lor declaraţii.

Având în vedere aceste elemente, Curtea consideră că, prin decizia de a nu da curs cererilor privind efectuarea unor expertize, organele de urmărire penală au împiedicat lămurirea aspectelor neclare care au rămas în dosar după încheierea anchetei. Nu se poate considera că autorităţile interne au permis să se stabilească într-un mod suficient de precis circumstanţele care au condus la decesul fiicei reclamantului.

În consecinţă, în speţă, nu au fost respectate obligaţiile pozitive care îi revin statului pârât în temeiul aspectului procedural al art. 2 din Convenţie.

Cuvinte cheie: > >