În Monitorul Oficial cu numărul 402 din 29 mai 2017 a fost publicată Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza S.C. Carbochim – S.A. Cluj-Napoca și S.C. Fenega Import-Export – S.R.L. și alții împotriva României din 17 ianuarie 2017.
Cauza privește plângerile reclamanților care au pierdut în instanță procesele civile desfășurate în absența lor. Aceștia au fost înștiințați cu privire la procedură doar prin afișarea citațiilor pe o ușă sau pe un perete (citare prin afișare). Toți au susținut, în cadrul căilor de atac formulate ulterior, fie că a fost vorba de recurs (când citațiile le fuseseră comunicate în procedura din fața instanței de fond sau a celei de apel), fie în cazul contestațiilor în anulare (când citațiile le fuseseră comunicate în procedura în fața instanței de ultim grad de jurisdicție), că nu au luat cunoștință despre termenul de judecată, deoarece nu au primit citațiile relevante din partea instanțelor. Plângerile lor în acest sens au fost respinse de instanțe, pe motiv că citarea prin afișare era prevăzută de lege. În consecință, căile de atac au fost respinse fără o examinare pe fond a cauzelor.
Încălcarea art. 6 § 1 din Convenție din cauza lipsei accesului la instanțe al reclamanților
Curtea reiterează faptul că dreptul de acces la o instanță, principiul contradictorialității, precum și principiul egalității armelor, consacrate la art. 6 § 1 din Convenție, se aplică, de asemenea, în domeniul specific al comunicării actelor judiciare părților.
CEDO amintește că în cauza S.C. Raisa M. Shipping – S.R.L. împotriva României (nr. 37.576/05, 8 ianuarie 2013), a constatat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție, deoarece societatea reclamantă a fost citată în procedurile privind fondul cauzei sale doar prin afișare. Curtea a considerat că, deși legislația națională în vigoare la momentul respectiv prevedea comunicarea citației prin afișare [art. 92 alin. (4) VCPC], instanțele au aplicat legislația într-un mod prea formalist. Instanțele nu au dat dovadă de diligență în ceea ce privește asigurarea informării reclamanților cu privire la data ședințelor de judecată și, prin urmare, nu și-au respectat obligația de a asigura participarea lor efectivă la proces.
În cauza de față, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să o convingă să se îndepărteze de la jurisprudența sa existentă. Reclamanții au fost notificați numai prin afișarea citațiilor la adresele lor și au susținut că nu au primit notificările. Prin urmare, aceștia nu au luat cunoștință de termenele ședințelor de judecată și nu s-au putut prezenta în instanță. În ciuda absenței de la proces a reclamanților, instanțele naționale nu au încercat în niciun fel să se asigure că aceștia au fost informați cu privire la termenele ședințelor de judecată și că puteau să participe la procesele care priveau drepturile lor civile, în special prin amânarea ședințelor și repetarea procedurii de comunicare a citațiilor.
Prin urmare, a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenție din cauza lipsei accesului la instanțe al reclamanților.
Cuvinte cheie: acces la justitie > CEDO > procedura de citare
