Group 1

CEDO condamnă din nou România pentru abuzul poliției

12 ianuarie 2016 CEDO

Marți, 12 ianuarie 2016, în cauza Boacă și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a constatat că a fost încălcat art. 3 sub aspect material si procedural din Convenție și art. 14 coroborat cu art. 3 sub aspect procedural.

Reclamanții s-au plâns de faptul că IB a fost o victimă a brutalității poliției, că ancheta care a urmat a fost defectuoasă și că victima a fost discriminată pe motiv că era de etnie romă.

Situația de fapt prezentată de reclamanți

La 30 martie 2006, în jurul orelor 17, nora lui I.B., a fost atacată aproape de casa lui IB. Trei fii ai lui IB (LB, CB și NB) și CGM, tatăl victimei, au mers la secția de poliție din Clejani pentru a raporta atacul.

În fața secției de poliție au fost atacați de un grup de cincizeci de săteni. Când IB a ajuns acolo, atras de zgomot, l-a a văzut pe CGM rănit, cu capul plin de sânge. Masina fiilor săi era, de asemenea, distrusă. IB a văzut, totodata sătenii urmarindu-i fiii și atacandu-i cu pietre, bâte și cărămizi.

În jurul orelor 18, TB și MN de la secția de politie Clejani, însoțiți de colegii de la Detașamentul Poliției pentru interventie rapida au ajuns la casa lui IB, a intrat în curte și l-au dus cu forța în mașina de poliție, aclamând injurii și numindu-l țigan. La întrebarea lui IB  dacă au un mandat de percheziție, TB a arătat spre echipa specială și a spus: „Ei sunt mandatul meu de percheziție!”Apoi, poliția a obligat doi copii din gospodărie, în vârstă de 13 și 14 ani, să se culce la pământ și i-a numit ”țigani borâți”. Al șaselea reclamant, M. B., în vârstă 13 ani la momentul respectiv, și MD, nora lui IB, au fost duși la secția de poliție în aceeași mașină.

Ulterior, primii trei reclamanți, au fost reținuți pe stradă de zece polițiști mascați, care le-au ordonat să se culce la pământ lovindu-i, aclamând injurii și numindu-i”țigani borâți”. Aceștia au fost, de asemenea, luați la secția de poliție Clejani, unde l-au găsit pe cel de-al șaselea reclamant și MD în picioare, cu brațele ridicate, cu fața la perete.

Interogatoriile au avut loc în biroul șefului de poliție. IB a fost interogat primul. El a fost bătut pentru prima dată de ofițerul de poliție TB și doi ofițeri mascați. Alți doi ofițeri mascați li s-au alăturat mai târziu. IB și-a pierdut cunoștința. Primii trei reclamanți au fost aduși în același birou unde s-au împiedicat de corpul tatălui lor, care era intins pe podea. Li s-a ordonat să se întindă la pământ și au fost bătuți. TB l-a sunat pe șeful de poliție din Letca Nouă și i-a spus să vină ”la o partida cu baietii”. Zece-cincisprezece minute mai târziu ofițeri din Letca Nouă s-au alăturat interogatoriilor și au început să-i lovească pe reclamanți. Potrivit reclamanților, polițiștii care i-au bătut au consumat alcool.

Citeste mai mult  CEDO. Mediatizarea arestării unei persoane, contrară Convenției

La cererea reclamantului, în cele din urmă, ofițerii  i-au permis lui IB să părăsească secția de poliție, dar au spus că primii trei reclamanți  trebuiau să semneze mărturisiri cu privire la violarea unei femei și furtul de țevi. Declarațiile au fost scrise de către ofițerii de poliție. Reclamanțiilor nu li s-a permis să citească conținutul acestora. Ei au negat comiterea vreunei infracțiuni, dar în cele din urmă au semnat declarațiile și li s-a permis să părăsească secția de poliție.

Aprecierea CEDO

Cu privire la încălcarea art. 3 sub aspect material

(I) Pragul de severitate

Curtea a precizat în mai multe rânduri că articolul 3 consfințește una din valorile fundamentale ale societăților democratice. Chiar și în cele mai dificile circumstanțe, cum ar fi lupta împotriva terorismului și a crimei organizate, Convenția interzice în termeni absoluți tortura și pedepsele sau tratamentele inumane și degradante, indiferent de comportamentul victimei.

Curtea reiterează că, pentru a intra în domeniul de aplicare al articolului 3, relele tratamente trebuie să atingă un nivel minim de severitate. Evaluarea acestui minim este relativă prin definiție, și depinde de toate circumstanțele cazului, inclusiv durata relelor tratamente, efectele sale fizice și mentale, precum și, în unele cazuri, sexul victimei , vârsta și starea de sănătate. Alți factori care trebuie luați în considerare includ scopul maltratarii și intenția de bază sau motivația.

În cauză, Curtea consideră că gravitatea leziunilor suportate de victimă, fie provocate de agenți de stat sau de persoane fizice, este suficientă pentru a trece pragul prevăzut de articolul 3 al Convenției. Guvernul nu a contestat această afirmație.

(ii) Stabilirea faptelor

În circumstanțele cauzei, faptele sunt contestate de către părți, Curtea trebuie să dea propria opinie cu privire la evenimentele din 30 martie 2006. Aceasta ia act de faptul că autoritățile naționale au stabilit că IB a fost dus la secția de poliție din curtea lui de șase ofițeri de poliție. Nu există dovezi că, la acel moment el prezenta semne de leziuni pe corp, și niciun raport medical nu a fost întocmit la secție. Când a fost eliberat de politie, ore mai târziu, el a spus că se simte rău și a fost dus la spital; mai târziu a fost informat că a suferit o traumă toracică provocată care necesita mai multe zile pentru a recuperare. Curtea nu vede cum agenții de poliție care l-au interogat și, astfel, au fost în apropierea lui pentru o perioadă lungă de timp nu au observat, cu ochii lor instruiți, astfel de leziuni,  în timpul șederii sale în secția de poliție. Dacă le-ar fi văzut sau ar fi suspectat existența lor, ei ar fi chemat o ambulanță sau, cel puțin, ar fi aflat starea sănătății victimei la acel moment. În absența unei astfel de înregistrări, Curtea este convinsă că victima a fost ranită când a intrat în secția de poliție.

Dovezile criminalistice arată că victima a suferit leziuni în acea zi. Curtea notează că, atunci când au exclus teza de violență a poliției, autoritățile naționale s-au bazat pe declarațiile făcute de martori care nu au vazut semne de leziuni când victima a părăsit secția de poliție. Cu toate acestea, Curtea nu este convinsă de suportul exclusiv al unei astfel de dovezi, în special în detrimentul probelor criminalistice care indică contrariul; leziunile suferite au fost în principal în zona pieptului și, prin urmare, nu erau ușor de detectat cu un ochi neantrenat.

Citeste mai mult  CEDO. Percheziție domiciliară și ridicare de bunuri personale. Ingerințe în dreptul la respectarea vieții private și a domiciliului contrare Convenției

Din aceste motive, Curtea consideră stabilit, în sensul articolului 3 al Convenției, că victima a intrat în secția de poliție nevătămată și plecat rănită.

(iii) Justificarea pentru leziunile suferite

Curtea reiterează că în cazul în care o persoană este rănită în timp ce este reținută sau se află în alt mod sub controlul poliției, orice astfel de leziune va da naștere unei prezumții puternice că persoana a fost supusă relelor tratamente.

De asemenea, Curtea subliniază că, în cazul unei persoane cu o stare bună de sănătate, atunci când este luată în custodia poliției, dar se dovedește a fi rănită în momentul eliberării, este de datoria statului să dea o explicație plauzibilă a modului în care au fost cauzate aceste leziuni.

Curtea notează că, în aprecierea probelor în cazul unei plângeri de violare a articolului 3 al Convenției, ea adoptă standardul probei „dincolo de orice îndoială rezonabilă”. Această dovadă poate, cu toate acestea, rezulta din coexistența unor concluzii suficient de puternice, clare și concordante sau a unor  prezumții de fapt similare incontestabile..

Revenind la situația de fapt din prezenta cauză, Curtea notează că, în conformitate cu susținerile guvernului, IB a respectat ordinele poliției, atunci când a fost reținut și a existat contact fizic între IB și agenții de poliție, care a fost necesar pentru restabilirea ordinii publice.  Nu există nici o afirmație că victima a fost violentă sau s-a opus arestării. În plus, aceasta era depășită numeric de echipa de poliție. Curtea constată, prin urmare, că nu există nici un argument care să justifice utilizarea forței împotriva lui IB.

În ceea ce privește teza, avansată de Guvern și respinsă de reclamanți, că IB a fost lovit de o mașină, Curtea notează că nu a fost explorată în timpul anchetei, în ciuda faptului că aceasta a fost prezentată procurorului. Curtea nu are nici un motiv de a investiga mai departe.

În ceea ce privește timpul petrecut de IB în secția de poliție, Curtea constată că autoritățile au înlăturat argumentele privind brutalitatea poliției, în timp ce, totuși nu au stabilit cine a ranit victima. Curtea este conștientă de dificultățile pe care autoritățile le-ar fi putut întâlni, dată fiind altercația anterioră la care victima ar fi luat parte. Cu toate acestea, se reamintește că imposibilitatea de a se  stabili împrejurările exacte în care o persoană a fost rănită în timp ce era sub controlul autorităților ,nu împiedică Curtea să constate o încălcare a articolului 3 sub aspect material, în condițiile care Guvernul nu a reușit  a dovedi în mod satisfăcător și  convingător cum s-au leziunile.

Citeste mai mult  Retragerea permisului de conducere al unei persoane condamnate deja la o amendă penală nu încalcă principiul non bis in idem

(iv) În concluzie, a existat o violare a articolului 3 al Convenției sub aspect material.

Cu privire la încălcarea art. 3 sub aspect procedural

Curtea notează că ancheta a durat mai mult de patru ani,  de la 1 iunie 2006 până la 14 decembrie 2010, termen foarte lung doar pentru faza de urmărire penală.

În ceea ce privește eficacitatea anchetei în ansamblu, Curtea observă că doar patru martori oculari au fost audiați de către procuror, deși reclamantul a solicitat ca toți aceștia să fie audiați; nici un membru al familiei Boacă nu a fost audiat, nici măcar primii trei reclamanți, care făceau parte din anchetă. Deși este adevărat că procurorul a luat în considerare în dosarul de urmărire penală cearta dintre cele două familii, Curtea nu poate decât să rețină că aceste investigații nu se referă la presupusele acte de violență comise de poliție împotriva lui IB, și nu a fost identificată nicio persoană vinovată de leziunile suferite de el.  Ultima instanță națională care s-a pronunțat a considerat faptul că mai mulți martori nu au fost audiati de către procuror era irelevant în contextul probelor deja adunate. Curtea nu poate susține o astfel de constatare, în măsura în care autoritățile nu au reușit să stabilească modul în care victima a suferit leziuni corporale.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să concluzioneze că investigațiile în legătură cu acuzațiile privind brutalitatea poliției nu au fost eficiente. A existat o încălcare procedurală a articolului 3 al Convenției.

Cu privire la încălcarea 14 coroborat cu art. 3 sub aspect procedural – Dacă statul  a respectat obligația de a investiga posibilele motive rasiste

Pe situația de fapt din speță, Curtea reiterează că a constatat deficiențe în cadrul anchetei în legătură cu acuzațiile de maltratare care au condus la o încălcare a articolului 3 al Convenției. Se constată, de asemenea că, deși reclamanții s-au plâns în mod special cu privire la discriminare, autoritățile naționale au respins plângerea lor ca nefondată. Cu toate acestea, motivele invocate de către instanțele judecătorești naționale în deciziile lor sau de către Guvern în prezentarea lor în fața Curții, nu sunt suficiente pentru a oferi o justificare obiectivă și rezonabilă pentru lipsa statului de acțiune în acest sens.

Toate elementele menționate mai sus, privite în contextul mai multor statistici privind existența în România a ostilității față de romi și a incidentelor continue de abuz din partea poliției împotriva membrilor acestei comunități, solicită verificare . Într-adevăr, autoritățile au obligația de a investiga o posibilă legătură de cauzalitate între pretinsele atitudini rasiste expuse de către ofițerii de poliție și abuzul suferit de IB în mâinile lor.

Considerațiile de mai sus permit Curții să concluzioneze că în absența unei anchete privind plângerea de discriminare reprezintă o încălcare a articolului 14 coroborat cu articolul 3 al Convenției sub aspect  procedural.

Curtea a obligat statul român să plătească reclamanților 11 700 euro – daune morale.

Cuvinte cheie: >