CEDO. Dreptul procurorului de a comunica informații

25 iunie 2019 CEDO

În Monitorul Oficial cu numărul 513 din 25 iunie 2019 a fost publicată hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Brisc împotriva României din 11 decembrie 2018.

În cauză, reclamantul s-a plâns că i-a fost aplicată o sancțiune disciplinară și că a fost revocat din funcția de prim-procuror pentru că a comunicat presei informații privind o cercetare penală în curs, în calitatea sa de membru al personalului desemnat să mențină contactul cu presa.

Situația de fapt

La momentul faptelor, reclamantul era prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramure și, de asemenea, făcea parte din personalul parchetului însărcinat cu furnizarea către mass-media de informații privind procedurile judiciare.

La 21 octombrie 2008, procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș au prins-o în flagrant pe V.F. primind bani de la o rudă a lui V.T.V., care se afla în detenție în Penitenciarul Baia Mare. Potrivit declarațiilor date de deținut, V.F. promisese să intervină și să transmită banii primiți procurorilor și judecătorilor care urmau să ia o decizie privind liberarea condiționată a acestuia.

La 22 octombrie 2008, dosarul a fost transferat DNA iar în aceeași zi, reclamantul a emis un comunicat de presă redactat după cum urmează:

„ParchetuI de pe lângă Tribunalul Maramureș, fiind sesizat de către organele de poliție despre faptul că V.F. pretinde și primește bani de la diferite persoane pentru a favoriza liberarea condiționată a unor deținuți din Penitenciarul Baia Mare, a organizat prinderea în flagrant a sus-numitei în ziua de ieri, 21 octombrie 2008.

Cu ocazia flagrantului sus-numita a primit suma de 1.650 euro de la un aparținător al unui deținut […]

În cauză s-a început urmărirea penală sub aspectul infracțiunii de trafic de influență, iar din primele cercetări rezultă că învinuita a primit în total 9.650 euro din cei 11.000 euro care au fost pretinși pentru favoruri legate de folosirea la muncă și liberarea condiționată, de care a beneficiat acel deținut.

Conform susținerilor deținutului în cauză, învinuita a pretins că sumele erau destinate angajaților penitenciarului, care aveau responsabilități în privința repartizării la muncă a deținuților sau făceau parte din comisia de liberare condiționată. Mai mult, învinuita a spus acelui deținut că o parte din banii respectivi vor fi remiși și magistraților, judecători și procurori, care au atribuții în legătură cu liberarea condiționată.

Având în vedere că s-a stabilit existența unei sume de peste 10.000 euro, care a constituit obiectul infracțiunii de trafic de influență, dosarul a fost declinat la Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj.”

În aceeași zi, la cererea unui canal de televiziune local, reclamantul a dat o scurtă declarație în care oferea, în principal, aceleași informații care se regăseau în comunicatul de presă.

Citeste mai mult  CEDO. Refuzul de a acorda unui deținut acces la website-urile care conțin informații juridice încalcă dreptul acestuia de a primi informații

Aprecierea CEDO

Pentru a evalua dacă decizia de a aplica o sancțiune disciplinară și de a-l revoca pe reclamant din funcția de prim- procuror – măsură luată ca răspuns la comunicatul de presă și interviul dat canalului local de televiziune – a fost „necesară într-o societate democratică”, Curtea a examinat ingerința reclamată în contextul cauzei în ansamblu dacă era „proporțională cu scopul legitim urmărit” și dacă motivele invocate de autoritățile naționale pentru a o justifica au fost „relevante și suficiente”.

Referitor la contribuția declarațiilor în litigiu la o dezbatere de interes public, Curtea acceptă că obiectul comunicatului de presă al reclamantului și al interviului, și anume ancheta penală privind operațiunea de prindere în flagrant organizată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, reprezenta un subiect de interes public.”

În ceea ce privește măsura în care declarațiile în litigiu au încălcat secretul anchetei penale, ”Curtea constată că nu există nimic în declarațiile reclamantului care ar fi permis autorităților naționale să-l acuze de încălcarea secretului anchetei penale.”

Cu privire la pretinsul impact asupra reputației profesionale a judecătorului G.E., ”Curtea observă că singurul scop al comunicatului de presă și interviului incriminate a fost acela de a informa publicul despre o anchetă penală în curs de interes evident pentru publicul local, în niciun caz de a acuza magistrații de săvârșirea de infracțiuni. Cu toate acestea, autoritățile disciplinare interne au hotărât că acel comunicat de presă și interviul dat postului AXA TV de către reclamant au fost lipsite de respect față de judecătorul G.E., întrucât au făcut posibilă identificarea acesteia de către presă drept posibilul beneficiar al banilor. (…)Evaluând impactul comunicatului de presă și al interviului reclamantului, Curtea nu observă nimic în declarațiile reclamantului care să permită autorităților interne să îl acuze de încălcarea dreptului la o imagine publică protejată al vreunuia dintre colegii magistrați.”

În concluzie, ”Curtea consideră că standardele aplicate de instanțele interne nu au fost compatibile cu principiile consacrate de art. 10 și că instanțele interne nu au prezentat „motive relevante și suficiente” pentru a demonstra că ingerința în litigiu era necesară într-o societate democratică pentru protecția puterii judecătorești și pentru protecția reputației sau a drepturilor altora. Având în vedere că există posibilități reduse în temeiul art. 10 § 2 din Convenție de a aduce restricții dezbaterii aspectelor de interes public, Curtea constată că ingerința a fost disproporționată în raport cu scopul urmărit și, prin urmare, nu a fost „necesară într-o societate democratică”.”

Cuvinte cheie: > > >