În hotărârea din 18 mai 2017 în cauza Johannesson și alții împotriva Islandei (cererea nr. 22007/11), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât, în unanimitate, că a fost încălcat art.4 din Protocolul nr.7 la Convenția europeană a drepturilor omului.
În cauză, reclamanții s-au plâns că au fost judecați de două ori pentru faptul de a nu fi făcut declarații exacte cu privire la veniturile realizate: în primul rând, prin impunerea unor amenzi fiscale și, în al doilea rând, printr-un proces penal ulterior și condamnarea pentru infracțiuni fiscale agravante.
Aplicând jurisprudența relevantă, CEDO a constatat că ambele seturi de proceduri au fost de natură penală.
Mai mult decât atât, faptele care au stat la baza celor două proceduri au fost aceleași: atât condamnarea reclamanților cât și impunerea de suprataxe fiscale au avut la bază nedeclararea veniturilor pentru aceeași perioadă de timp – și, de asemenea, au vizat aceleași sume eludate.
Curtea a reiterat că, în cazul în care autoritățile răspund unui comportament ilicit cu proceduri atât penale cât și administrative, pentru a nu se încălca principiul ne bis in idem, articolul 4 din Protocolul nr.7 impune să fie îndeplinite anumite condiții. În special, pentru a nu exista o dublare a procedurilor, între cele două seturi de proceduri trebuie să existe o legătură materială și temporală suficient de strânsă, astfel acestea ar trebui să fie combinate într-o manieră integrată încât să formeze un ansamblu coerent.
Curtea a constatat că nu a existat o legătură materială și temporală suficient de strânsă între cele două seturi de proceduri pentru a se evita dublarea.
În primul rând, a existat doar o suprapunere limitată în calendarul celor două proceduri. Lungimea lor totală combinată a fost de aproximativ nouă ani și trei luni – și totuși au fost efectuate în paralel numai pentru un an și încă puțin. Dl Johannesson și dl Jónsson au fost puși sub acuzare în procedura penală la 15 și respectiv, 16 luni după ce autoritatea fiscală a emis deciziile fiscale.
În al doilea rând, adminstrarea și evaluarea probelor în cele două seturi de proceduri s-a realizat distinct, pentru că poliția a efectuat propria anchetă independentă. Prin urmare, răspunderea reclamanților a fost evaluată de către diferite autorități și instanțe în cadrul unor proceduri care au fost în mare măsură independente una de cealaltă.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea a considerat că cele două seturi de proceduri au încălcat dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași faptă, ceea ce contravine articolului 4 din Protocolul nr.7.
Cuvinte cheie: cauza Johannesson și alții împotriva Islandei > CEDO > non bis in idem