Cauza M. și M. (cererea nr. 10161/2013) împotriva Croației privește un litigiu de custodie, inclusiv acuzații de abuz asupra copilului din partea tatălui. Reclamantele, o mamă și fiica ei, s-au plâns în special de faptul că autoritățile naționale nu au reușit să o ia din grija tatălui pe copilă și să prevină astfel abuzul.
În hotărârea din 3 septembrie 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat:
– cu 5 voturi la 2, că a fost încălcat art. 3 din Convenție (interzicerea tratamentelor inumane și degradante) în ceea ce privește eșecul statului în a investiga cu promptitudine acuzațiile de maltratare aduse de mamă și fiică la adresa tatălui.
– cu unanimitate, că nu a fost încălcat art. 3 din Convenție în ceea ce privește datoria statului de protejare a copilului de rele tratamente
– cu unanimitate, că nu a fost încălcat art 8 din Convenție (dreptul la viață privată și de familie) datoria de a proteja copilul de rele tratamente
– cu unanimitate, că au existat două încălcări ale art. 8 din Convenție în ceea ce privește durata excesivă a procedurii de custodie și în ceea ce privește lipsa audierii fiicei în procesul de custodie.
Curtea a remarcat întârzieri substanțiale atât în acțiunea penală exercitată împotriva tatălui cât și în procedura de custodie, ambele nesoluționate după mai mult de patru ani,fără ca copilul să fi fost interogat în vreuna dintre proceduri. Curtea a fost impresionată de faptul că copilul, acum în vârstă de 13 ani, nu a fost audiat în cadrul procedurii de custodie și nu a avut astfel șansa să-și exprime opinia în fața instanțelor în legătură cu părintele cu care dorește să locuiască.
Cuvinte cheie: CEDO > dreptul la viata privata
