Group 1

CEDO: Este inacceptabil ca victima să fie lăsată fără protecție atunci când se confruntă cu violența soțului

28 iunie 2016 CEDO

Marți, 28 iunie 2016, în hotărârea publicată în cauza Halime Kılıç împotriva Turciei (cererea nr. 63034/11), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât, în unanimitate, că a fost încălcat art. 2 (dreptul la viață) și art. 14 (interzicerea discriminării), coroborat cu articolul 2 din Convenție.

Cauza privește moartea fiicei doamnei Kılıç, Fatma Babatlı, care a fost ucisă de către soț, în ciuda faptului că a depus patru plângeri și a obținut trei ordine de protecție.

Situația de fapt

Reclamanta, Halime Kilic, este mama Fatmei Babatlı – victimă a violenței domestice și a amenințărilor cu moartea din partea soțului.

La 16 iulie 2008, fiica ei, Fatma Babatlı a depus o plângere împotriva soțului ei (SB), spunând că are șapte copii și că a fost agresată în mod repetat de către soțul ei. Ea a solicitat aplicarea măsurilor de protecție prevăzute de Legea privind protecția familiei (Legea nr. 4320) și evacuarea soțului ei din domiciliu întrucât se temea pentru viața ei și a copiilor.

La 18 iulie 2008, instanța a emis ordin de protecție prin care a dispus printre altele, evacuarea lui SB din domiciliul conjugal și i-a interzis orice comportament violent față de soția sa.

De asemenea, ordinul din data de 6 august 2008, prevedea că orice nerespectare a dispozițiilor hotărârii deschid calea spre o pedeapsă privativă de libertate. La data de 7 octombrie 2008, parchetul l-a acuzat pe SB de simple loviri.

În iulie și octombrie 2008 Fatma Babatlı a depus o nouă plângere privind violența în familie. Instanța a emis încă două interdicții. Parchetul a solicitat ca SB să fie arestat preventiv, însă instanța a respins cererea. Ulterior, Fatma Babatlı a solicitat procurorului asistență de urgență, reclamând că soțul a răpit doi dintre copii și a amenințat cu moartea. Astfel, a depus a patra plângere. La 7 noiembrie 2008, Fatma Babatlı a fost ucisă de soț, care apoi s-a sinucis.

În ianuarie 2009, doamna Kılıç a depus o plângere la parchet reclamând o încălcare a îndatoririlor autorităților și solicitând identificarea și urmărirea penală a funcționarilor care, în ciuda plângerilor fiicei sale, nu au efectuat o anchetă eficientă, și ale cărei deficiențe au avut ca rezultat moartea fiicei sale. Procurorul a emis o decizie de încetare a procedurii. Dna Kılıç a contestat fără succes această decizie.

Citeste mai mult  CEDO. Publicarea fotografiei unui minor fără consimțământul părinților. Încălcarea art. 8 din Convenție

Invocând, în special, articolul 2 (dreptul la viață), dna Kılıç s-a plâns că autoritățile naționale nu au protejat viața fiicei sale, printre altele, prin faptul că nu au asigurat respectarea ordinelor emise de instanță împotriva lui SB; că autoritățile naționale nu au efectuat o anchetă efectivă și nu i-au protejat fiica; că procedura în cazul fiicei sale nu a fost echitabilă, și, de asemenea s-a plâns de lipsa unor căi de atac eficiente, capabile să-i protejeze fiica, susținând că plângerea depusă de ea în urma morții fiicei sale, cu scopul de a atrage atenția asupra responsabilității funcționarilor publici, a avut ca rezultat o decizie de încetare a procedurii. Invocând, de asemenea, articolul 14 (interzicerea discriminării), dna Kılıç a susținut că faptele reclamate în temeiul articolului 2 (dreptul la viață) au avut loc pentru că fiica ei era femeie, și că ginerele său nu a fost arestat pentru că era un caz de violență în familie.

Aprecierea CEDO

Articolul 2 (dreptul la viață)

Curtea a observat că Fatma Babatlı a sesizat autoritățile de patru ori solicitând protecție, precizând de fiecare dată că se temea pentru viața ei și a copiilor. Deși instanța a emis trei ordine de protecție și interdicții, acestea s-au dovedit a fi total ineficiente în furnizarea protecției. Cu toate că, măsurile de protecție în cazul violenței domestice sunt, în teorie, concepute pentru a oferi un răspuns rapid la o situație periculoasă, a durat 19 zile ca primul ordin de protecție să fie pus în aplicare și opt săptămâni pentru al doilea. Aceste întârzieri nu au făcut decât să o lipsească pe Fatma Babatlı de beneficiul măsurii de protecție imediată, în ciuda a cât de necesară era o astfel de măsură în situația ei. Curtea a constatat că este suficient să se constate că între data la care a fost emis primul ordin și data la care a fost pus în aplicare, Fatma Babatlı a fost din nou agresată de către soț.

De asemenea, Curtea a constatat că eficacitatea măsurilor de protecție ar putea fi garantată doar prin mecanisme de control adecvate. Cu toate acestea, Curtea a observat că abia la 8 octombrie 2008 când SB a fost reținut de către poliție în a cărui posesie s-au găsit două cuțite, procurorul a solicitat arestarea sa. Mai mult decât atât, în timp ce SB reprezenta în mod clar un pericol, instanța penală a refuzat să admită cererea parchetului de a-l plasa în arest preventiv, fără a evalua riscurile pentru Fatma Babatlı, inclusiv riscul de deces sau alte posibile atacuri. Prin urmare, SB a fost eliberat fără ca nicio măsură practică  să fie luată pentru a proteja viața Fatmei Babatlı, în ciuda faptului că era clar că ordinele emise de instanța civilă nu au avut nici un efect de descurajare asupra lui.

Citeste mai mult  CEDO. Refuzul de a acorda unui deținut acces la website-urile care conțin informații juridice încalcă dreptul acestuia de a primi informații

De asemenea, Curtea a observat că Legea nr. 4320 prevedea o pedeapsă privativă de libertate în cazul nerespectării interdicțiilor impuse, dar SB nu a fost urmărit în mod eficient în această privință. Prin urmare, Curtea a considerat că, nepedepsirea lui SB pentru neconformarea ordinelor judecătorești, le-au lipsit pe acestea de orice eficiență, creând astfel o situație în care SB putea continua agresarea soției sale fără a fi pedepsit.

Curtea a luat act de aprecierile contradictorii ale părților în ceea ce privește posibilitatea Fatmei Babatlı de a căuta refugiu cu cei șapte copii într-un adăpost. Curtea a observat, în primul rând, numărul redus de adăposturi pentru femei în Turcia la momentul respectiv; a observat că și dacă un astfel de adăpost unde Fatma Babatlı ar fi putut găsi o protecție pentru ea și copii a existat, așa cum a susținut Guvernul, nici procurorul, nici ofițerii de poliție, nu au o informat-o sau îndrumat-o către adăpostul adaptat nevoilor ei. În opinia Curții, autoritățile naționale aveau obligația de a ține seama de situația psihologică, fizică și materială deosebit de precară și vulnerabilă în care Fatma Babatlı se găsea și să-i ofere sprijin în mod corespunzător.

Citeste mai mult  CEDO. Suspendarea pe o perioadă nedeterminată a legăturilor personale dintre părinte și copil. Marja de apreciere a instanțelor naționale

În ceea ce privește afirmația doamnei Kılıç conform căreia răspunderea penală a funcționarilor publici în cazul morții fiicei sale nu a fost stabilită, Curtea a reiterat caracterul plângerilor doamnei Kilic sub aspectul material al articolului 2 din Convenție și constatările la care a ajuns în această privință. Din acestea reiese că procedura națională nu a corespuns cerințelor articolului 2 din Convenție.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea a ajuns la concluzia că a existat o încălcare a articolului 2 din Convenție.

Articolul 14 (interzicerea discriminării) coroborat cu articolul 2

Curtea a observat că Fatma Babatlı a fost agresată și amenințată cu moartea de către soț în mod repetat și că autoritățile naționale au fost informate. Curtea a reiterat concluziile sale în ceea ce privește nefurnizarea de către autoritățile naționale a unei protecții eficiente dnei Babath și impunitatea acordată soțului.

În opinia Curții, impunitatea reflectă negarea intenționată din partea autorităților naționale a gravității incidentelor de violență în familie, precum și a vulnerabilități deosebită a victimelor violenței. Închizând regulat ochii la actele de violență repetate și la amenințările cu moartea adresa Fatmei Babatlı, autoritățile naționale au creat un climat favorabil violenței în familie.

Curtea a considerat că este inacceptabil faptul ca victima să fie lăsată fără resurse sau protecție atunci când se confruntă cu violența soțului.

Prin urmare, concluziile  în hotărârea Opuz împotriva Turciei (cererea nr. 33401/02, traducere în limba română dispobibilă la www.echr.coe.int) rămân valabile în circumstanțele din prezenta cauză, a constatat Curtea.

Prin urmare, a fost încălcat articolul 14 din Convenție coroborat cu articolul 2.

Curtea a hotărât ca statul turc să plătească reclamantei 65.000 de euro – daune morale.

Cuvinte cheie: > > >