CEDO. Examinarea procedurilor de faliment de către un tribunal care era găzduit în fosta clădire a debitorului. Încălcarea art. 6 § 1 din Convenție

7 iulie 2019 CEDO

În hotărârea din 27 iunie 2019 în cauza Cosmos Maritime Trading şi Shipping Agency împotriva Ucrainei (cererea nr. 53427/09), Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în unanimitate, a constatat că a fost încălcat articolul 6 § 1 din Convenție.

În fapt – Compania reclamantă a formulat plângeri în cadrul unei proceduri de faliment a unei companii de stat și s-a plâns că instanțele naţionale nu au fost imparţiale.

În drept – Articolul 6 § 1: În fața Curții nu au fost prezentate materiale, care să pună la îndoială imparțialitatea judecătorilor care examinau cazul societății reclamante, în cadrul testului subiectiv. Întrebarea era dacă judecătorii și instanțele judecătorești au îndeplinit testul imparțialității obiective.

Procedura în cauză se referea la faliment, o procedură în cadrul căreia instanțelor naționale le revenea funcția de distribuţie a activelor debitorului între creditori. Compania reclamantă a prezentat, atât instanței naționale cât și Curții, dovezi prima facie potrivit cărora instanța comercială sesizată cu procedurile de faliment avea sediul în clădirea, care cu puțin timp înainte de iniţierea procedurii de faliment, fusese transmisă de la debitor instanței, când debitorul deja era în incapacitate financiară și că acest transfer a fost încheiat când procedura de faliment era în examinare. În această privință, nu a existat vreun răspuns la argumentele societății reclamante, decât hotărârea instanţei în care se explica că judecătorul nu fusese afectat de acest transfer de imobil, deoarece a preluat cazul la o dată ulterioară. Este de menţionat faptul că judecătorul, chiar dacă a respins cererea de recuzare, nu a pus în discuţie dacă transferul a avut loc într-adevăr așa cum a pretins societatea reclamantă.

Citeste mai mult  Cum aflăm în ce stadiu a ajuns procedura în fața CEDO?

În aceste circumstanțe, în ciuda lipsei motivelor de dubiu cu privire la imparțialitatea judecătorilor individuali în cauză, percepția societății reclamante că instanța judecătorească care instrumenta cazul său ar fi imparțială, în opinia unui observator obiectiv, nu putea fi privită ca total nefondată. Această percepție viza însăși tribunalul, nu şi judecătorii în persoană.

Din aceste motive, unicul răspuns al instanțelor naționale la preocupările societății reclamante în această privință, şi anume că un judecător al instanței comerciale nu a fost afectat personal de acest transfer, nu putea fi considerat suficient. Articolul 6 § 1 impune fiecărui tribunal național obligația de a verifica dacă, aşa cum este constituit, este „un tribunal imparțial”, în sensul acestei dispoziții, în cazul companiei reclamante, fusese contestat pentru un motiv care din start nu părea total nefondat. Totuşi, nici tribunalul comercial, nici Curtea de Apel nu au efectuat un astfel de control care ar fi făcut posibilă remedierea, dacă s-ar fi dovedit necesar, a unei situații contrare exigenţelor Convenției.

Citeste mai mult  CEDO condamnă Italia pentru inerția autorităților într-un caz de violență domestică împotriva unei femei cu cetățenie română

***Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova***

Cuvinte cheie: > > >