CEDO. Hotărâre judecătorească de obligare a unui avocat să plătească unui judecător o sumă excesivă cu titlu de daune. Încălcarea libertății de exprimare

12 februarie 2019 CEDO

În hotărârea din 12 februarie 2019 în cauza Pais Pires de Lima împotriva Portugaliei (cererea nr. 70465/12), Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în unanimitate, a constatat că a fost încălcat art. 10 (libertatea de exprimare) din  Convenția europeană a drepturilor omului.

În cauză, reclamantul (avocat) s-a plâns de încălcarea libertății de exprimare ca urmare a unei hotărâri civile prin care a fost obligat să plătească despăgubiri (50.000 EUR) unui judecător pentru atingerea adusă onoarei și reputației profesionale.

Reclamantul a fost obligat la plata daunelor în urma acuzațiilor aduse unui judecător într-o scrisoare către Consiliul Superior al Magistraturii, în care a solicitat deschiderea unei anchete disciplinare împotriva acestuia. În urma acțiunii introduse de către judecător, instanțele naționale au hotărât că acuzațiile de „înșelătorie“, de părtinire și de corupție formulate de reclamant în scrisoarea sa au fost deosebit de grave și au pus sub semnul întrebării onoarea personală și integritatea profesională a judecătorului ca reprezentant al sistemului judiciar. Acuzațiile au fost în esență declarații privind fapte. Întrucât reclamantul l-a acuzat pe judecător și de luare de mită, Curtea a considerat adecvat faptul că instanțele naționale au pretins ca reclamantul să-și susțină acuzațiile cu dovezi relevante. Instanțele civile care au examinat acțiunea judecătorului au considerat că declarațiile factuale ale reclamantului au fost nefondate. În opinia CEDO, este clar că motivele instanțelor interne care l-au găsit pe reclamant răspunzător în cadrul acțiunii civile au fost «relevante» și «suficiente».

Citeste mai mult  CEDO. Monitorizarea convorbirilor telefonice ale unui minor plasat într-un centru educațional contravine Convenției

Cu toate acestea, Curtea a considerat că valoarea daunelor pe care reclamantul a fost obligat să le plătească judecătorului a fost excesivă, mai ales că acuzațiile nu au fost făcute în public, ci printr-o plângere într-o scrisoare trimisă Consiliului Superior al Magistraturii. Deși declarațiile în cauză au fost discutate în cercurile judiciare, Curtea a considerat că reclamantul nu poate fi considerat responsabil pentru scurgerile de informații din procedurile care trebuiau să rămână confidențiale.

Curtea a conchis că ingerința în libertatea de exprimare a reclamantului nu a fost „necesară într-o societate democratică“.

Cuvinte cheie: > >