CEDO. Imposibilitatea apărării de a interoga martorii acuzării

30 martie 2016 CEDO

Marți, 29 martie 2016, în hotărârea pronunțată în cauza Gökbulut împotriva Turciei (cererea nr. 7459/04), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât, în unanimitate, că a fost încălcat art. 6 § 1 și § 3 (c) (dreptul la asistență juridică)  precum și  art. 6 § 1 și § 3 (d) (dreptul de a audia martorii) din Convenție.

Cauza privește imposibilitatea domnului Gökbulut, condamnat pentru calitatea de membru al unei organizații ilegale, de a interoga martorii pe ale căror declarații s-a întemeiat condamnarea sa, precum și lipsa asistenței juridice atunci când a fost în custodia poliției.

Curtea a reiterat faptul că absența unui avocat în timpul anchetei constituie o încălcare a prevederilor articolului 6 din Convenție. Aceasta a constatat că domnul Gökbulut nu a putut să se consulte cu un avocat în timp ce era în custodia poliției. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 și § 3 (c) din Convenție.

***CEDO. Moartea unui pacient în urma neglijenței post-operatorii. Încălcarea art. 2 din Convenție***

Curtea a remarcat faptul că avocatul domnului Gökbulut a cerut audierea a șase martori ai acuzării care au declarat atunci când au fost interogați de poliție că reclamantul se numără printre liderii organizației ilegale în cauză. Cererea a fost respinsă, instanța pentru securitatea națională considerând că nu era nevoie ca aceștia să depună mărturie in instanță, deoarece copiile declarațiilor lor au fost admise ca probe.

Citeste mai mult  CEDO condamnă România - 28 aprilie 2015

Curtea a constatat că instanța pentru securitate națională nu a invocat niciun motiv pentru care acei martori nu ar trebui să fie audiați în prezența domnului Gökbulut; că instanța însăși nu i-a audiat; și că nu a invocat nici un motiv de fapt, procedural sau juridic de natură să împiedice înfățișarea lor. Astfel, Curtea a concluzionat că instanța nu a prezentat nici un motiv temeinic pentru a justifica eșecul de a audia martorii în timp ce declarațiile lor au fost admise ca probe.

De asemenea, Curtea a constatat că instanțele naționale, în stabilirea vinovăției reclamantului, s-au bazat în principal pe declarațiile acestor martori din timpul urmăririi penale și că mărturiile în cauză au jucat un rol decisiv, deoarece niciun alt element probatoriu nu dovedea în mod direct că domnul Gökbulut a comis infracțiunea de care era acuzat. Curtea a constatat, prin urmare, că mărturiile acestora au fost decisive pentru a determina rezultatul cazului.

***CEDO. Cauza Popoviciu împotriva României. Aducerea cu mandat la DNA urmată de nouă ore de așteptare pentru audiere. Privare de libertate incompatibilă cu Convenția***

Citeste mai mult  România și CEDO în 2016

Curtea a observat, de asemenea, că instanța pentru siguranța natională nu a răspuns afirmației domnului Gökbulut că declarațiile martorilor acuzării au fost luate de către ofițerii de poliție prin constrângere. De asemenea, nu a ținut cont de rapoartele medicale referitoare la acești suspecți sau de faptul că aceștia și-au retras declarațiile și au negat acuzațiile în fața procurorului și a judecătorului de la instanța penală. În opinia Curții, instanțele naționale au omis să verifice garanțiile procedurale și modul în care au fost obținute declarațiile; aceste dovezi au fost, de fapt, adunate de către poliție, fără ca un avocat să fie prezent. În consecință, instanța pentru siguranța națională nu a examinat în mod corespunzător credibilitatea martorilor și fiabilitatea declarațiilor lor, și nu a luat nici o măsură pentru a compensa imposbilitatea domnului Gökbulut de a supune martorii unui interogatoriu contradictoriu.

Drept urmare, Curtea a constatat că procedura nu a fost echitabilă în ansamblul său și că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 și § 3 (d) din Convenție.

Cuvinte cheie: > >