CEDO. Înapoierea copiilor la tată împotriva voinței lor încalcă art. 8 din Convenție

4 februarie 2016 CEDO

Marți, 2 februarie 2016, în hotărârea pronunțată în cauza N.Ts. împotriva Georgiei (cererea nr. 71776/12), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, în unanimitate, că a existat o încălcare a articolului 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cauza privește înapoierea a trei băieți minori – care au locuit cu familia mamei de la moartea acesteia – la tatăl lor.

Situația de fapt

Reclamanții sunt patru cetățeni georgieni: N.Ts. și cei trei nepoți minori.

După moartea mamei lor, în noiembrie 2009, băieții au locuit cu reclamanta (mătușa) și bunicii lor (părinții mamei). La acea vreme, tatăl lor, GB, urma un tratament pentru dependenta de droguri; el fiind condamnat anterior pentru consum de droguri. La începutul anului 2010, GB a introdus o acțiune în instanță pentru înapoierea fiilor săi. Instanța din Tbilisi a a solicitat Serviciilor Sociale desemnarea unui reprezentant pentru a proteja interesele băieților.

În luna mai 2010, instanța a dispus înapoierea băieților la tatăl lor. Luând în considerare cel mai recent raport medical în care se constata că dependența lui GB a intrat in remisie si ca el prezintă patologie psihiatrică, instanța a concluzionat că acesta era apt să reia responsabilitățile părintești. În același timp, instanța a respins raportul asupra stării psihologice a copiilor, care constata că manifestau anxietate de separare și o atitudine negativă față de tatăl lor și  se recomanda să nu fie făcută nicio schimbare în mediul lor de viață. Reprezentanții Serviciilor Sociale nu au fost implicați în procedura care a condus la decizia din  mai 2010. În cadrul procedurii de apel ulterioare formulate de familia mamei, reprezentanții Seviciilor Sociale au participat în calitate de „parte interesată”. Instanța de apel a anulat decizia și a dispus ca minorii să rămână cu familia mamei dar Curtea Supremă de Justiție, în octombrie 2011, a trimis cauza spre reexaminare. În luna februarie 2012, instanța de apel a revenit asupra deciziei sale și a concluzionat că copiii ar trebui să locuiască cu tatăl lor. Calea de atac împotriva acestei decizii formulată de mătușă și bunici a fost respinsă de către Curtea Supremă de Justiție în mai 2012. Cu toate acestea, decizia a rămas neexecutată, băieții refuzând  să se mute cu tatăl lor, două încercări de a-i lua eșuând.

Citeste mai mult  Marea Cameră a CEDO. Cauza Mihalache împotriva României. Șofer urmărit în justiție de două ori pentru aceeași infracțiune

Aprecierea CEDO

În ceea ce privește admisibilitatea plângerii, Curtea a trebuit să abordeze obiecția Guvernului georgian în sensul că doamna Ts. nu putea acționa în numele nepoților ei. Guvernul a susținut, în special, că tatăl băieților nu a fost decăzut din drepturile sale părintești și a fost tutorele lor legal unic după moartea mamei lor; și că băieții nu au fost plasați sub tutela mătușii lor.

***CEDO. Anularea recunoașterii paternității făcute de soțul mamei, la cererea tatălui biologic al copilului, nu încalcă Convenția***

Curtea consideră că cei trei băieți erau într-o poziție vulnerabilă întrucât și-au pierdut mama și aveau o relație complicată, dacă nu ostilă, cu tatăl lor. Nu există nici o îndoială că mătușa lor, doamna Ts., avea o legătură suficient de strânsă cu băieții pentru a se plânge în numele lor, având în vedere faptul că ea i-a îngrijit și le-a oferit o casă, aceștia trăind cu familia lor mamei pentru mai mult de doi ani înainte ca cererea să fie depusă la Curte. Mai mult decât atât, având în vedere înstrăinarea de tatăl lor, nu exista o rudă mai apropiată care s-ar fi putut plânge în numele lor. În ceea ce privește potențiala alternativă instituțională pentru a reprezenta băieții, instituția Serviciilor Sociale este ea însăși obiectul criticii în speță. Prin urmare, nu ar fi realist a aștepta ca serviciile sociale să faciliteze plângerea în fața Curții în numele băieților. În plus, Curtea nu vede cum ar putea exista un conflict de interese între doamna Ts. și copii în ceea ce privește obiectul plângerii. În cele din urmă, cererea privește interese importante pentru băieți conform Convenției. Prin urmare, Curtea respinge obiecția Guvernului.

Citeste mai mult  CEDO. Confiscarea de documente de la o societate de avocatură. Garanţii suficiente privind respectarea secretului profesional

***CEDO. Interzicerea donării în scop de cercetare științifică a embrionilor obținuți prin fertilizarea in vitro nu contravine art. 8 din Convenție***

În ceea ce privește întrebarea dacă copiii au fost implicați în mod corespunzător în cadrul procedurii, Guvernul a susținut că minorii au fost audiați prin intermediul reprezentantului atribuit de către Serviciile Sociale. Curtea observă că instituția s-a implicat în mod oficial în cadrul procedurii începând cu faza de apel, participând ca „parte interesată”, statut pentru care Codul de procedură civilă georgian nu conține o dispoziție care să definească drepturile sale procedurale. Prin urmare, este neclar modul în care agenția ar fi putut reprezenta în mod eficient interesele copiilor fără a avea un rol procedural formal. În timp ce instituția a fost desemnată pentru a reprezenta interesele copiilor în temeiul Codului civil, este ambiguu ce implica reprezentarea exact, deoarece legislația relevantă nu preciza funcțiile și atribuțiile reprezentantului. În practică, în timpul perioadei de mai mult de doi ani cât au durat procedurile în cazul reclamanților, reprezentanții Seviciilor Sociale s-au întâlnit cu băieții doar de câteva ori pentru a intocmi raportul cu privire la condițiile lor de viață și starea lor emoțională, fără a menține un contact regulat pentru a monitoriza băieții și a stabili o relație de încredere cu ei.

În acest context, Curtea face referire la recomandările mai multor organizații internaționale, inclusiv la Orientările Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind justiția în interesul copilului, care încearcă să asigure că, în cazurile în care există un conflict între interesele părinților și ale copiilor, un reprezentant independent este desemnat pentru a reprezenta punctele de vedere ale copilului și a-l informa pe copil cu privire la conținutul procedurii. Curtea nu vede cum rolul Serviciilor  Sociale ar putea fi  considerarat ca reprezentare adecvată la aceste standarde. Mai mult decât atât, spre deosebire de standardele internaționale relevante, instanțele naționale nu au luat considerare posibilitatea de a-l implica în mod direct în acțiune pe băiatul cel mare.

Citeste mai mult  CEDO. Autoritățile britanice nu au subminat ancheta în cazul brazilianului împușcat la metroul londonez în 2005

***CEDO. Lipsa asistenței juridice în timpul interogatoriului inițial la poliție încalcă dreptul la un proces echitabil***

Decizia instanțelor judecătorești naționale a fost întemeiată în principal pe două motive: acestea au constatat că era în interesul băieților să fie reuniți cu tatăl lor și că familia mamei avea o influență negativă asupra lor. În timp ce Curtea admite această motivație, constată că instanțele judecătorești naționale nu au acordat o atenție adecvată faptului că băieții nu au vrut să se întoarcă la tatăl lor. Oricare ar fi fost rolul manipulator al familiei mamei (potrivit unor rapoarte, a fost un factor în modelarea relației băieților cu tatăl lor), dovezile în fața instanțelor naționale cu privire atitudinea ostilă a băieților față de tată sunt lipsite de ambiguitate. Mai mult decât atât, au existat mai multe rapoarte ale psihologilor care avertizau cu privire la potențialele riscuri pentru sănătatea psihologică a băieților, dacă acestea ar fi înapoiați cu forța la tatăl lor.

În aceste condiții, a dispune o astfel de măsură radicală fără a ține seama de o tranziție adecvată este în contradicție cu interesul superior al copiilor. Curtea a concluzionat că, în urma deciziilor eronate luate, exacerbate de o apreciere inadecvată a interesului băieților, a avut loc o încălcare a articolului 8.

Curtea a obligat Georgia să plătească reclamanților 10.000 euro cu titlu de daune morale și 900 euro cu titlu de cheltuieli.

Cuvinte cheie: >