În hotărârea din 12 ianuarie 2016, pronunțată în cauza Szabó și Vissy împotriva Ungariei (cererea nr 37138/14), Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu unanimitate, a constatat că a existat o încălcare a articolului 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie și a corespondenței) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și nici o încălcare a articolului 13 (dreptul la un recurs efectiv) din Convenția europeană.
Cauza privește legislația maghiară privind supravegherea secretă antiteroristă introdusă în 2011.
Curtea admite că este o consecință naturală a formelor luate azi de terorism ca guvernele să recurgă la tehnologii de ultimă oră, inclusiv monitorizarea masivă a comunicațiilor pentru a preîntâmpina incidente iminente.
Cu toate acestea, Curtea nu este convinsă că legislația în cauză oferă garanții suficiente pentru a evita abuzurile.
În special, domeniul de aplicare al măsurilor ar putea include practic pe oricine din Ungaria, noile tehnologii permițând Guvernului a intercepta mase de date cu ușurință, chiar și privind persoane din afara domeniului inițial de acțiune. În plus, dispunerea unor astfel de măsuri s-a făcut de executiv, fără o evaluare dacă interceptarea comunicațiilor era strict necesară și fără măsuri de remediere eficiente, în afară de cele judiciare.
Cuvinte cheie: cauza Szabó și Vissy împotriva Ungariei > CEDO > i
