CEDO. Instanțele sunt obligate să prezinte motive concrete care să justifice prelungirea arestării preventive

16 decembrie 2016 CEDO

În hotărârea din 15 decembrie 2016 în cauza Ignatov împotriva Ucrainei (cererea nr. 40583/15), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât, în unanimitate, că a fost încălcat, printre altele, art. 5 § 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

Cauza privește procedura penală împotriva reclamantului, care s-a plâns că instanțele naționale nu au reușit să respecte standardele corespunzătoare atunci când au dispus arestarea sa preventivă și prelungirea acesteia în mai multe rânduri.

În esență, Curtea a observat că motivele invocate pentru luarea măsurii arestării preventive au fost gravitatea acuzaţiilor îndreptate împotriva reclamantului şi riscul ca acesta să se sustragă de la urmărire. Aceste motive, la fel ca şi riscul de influenţa bunul mers al procesului – motiv adăugat ulterior – au fost singurele motive care au justificat detenţia.

Potrivit art. 5 § 3 din Convenţie, justificarea pentru orice perioadă de detenţie, indiferent cât de scurtă, trebuie să fie demonstrată în mod convingător de către autorităţi.

Argumentele în favoarea şi contra eliberării unei persoane, inclusiv riscul de influenţare a bunului mers al procesului, trebuie susţinute de probe concrete, și nu să fie generale și abstracte.

Citeste mai mult  CEDO. Interzicerea distribuirii de pliante anti-avort în apropierea unei clinici încalcă dreptul la libertatea de exprimare

În jursprudența sa, CEDO a stabilit că pericolul ca acuzatul să se sustragă de la procesul penal descrește pe măsura timpului petrecut în detenție, că acesta nu se poate aprecia numai pe baza gravității pedepsei pe care o riscă acuzatul, instanțele fiind obligate să analizeze factori pro și contra existenței acestui risc precum: caracterul, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele, legăturile familiale sau de altă natură.

În speță, Curtea a constatat că deciziile prin care detenţia reclamantului a fost prelungită au fost enunţate în termeni generali şi conţineau fraze repetitive. Acestea nu indică deloc faptul că instanţele naţionale au efectuat o analiză reală asupra problemei necesităţii luării unei măsuri preventive în acele stadii ale procedurii. Mai mult, odată cu trecerea timpului, detenţia reclamantului impunea mai multe justificări, dar instanţele naţionale nu au oferit niciun motiv suplimentar celor iniţiale. În cele din urmă, Curtea a observat că instanţele nu au luat în considerare de o manieră reală luarea unei măsuri mai puțin severă. În consecință, a fost încălcat art. 5 § 3 din Convenţie.

Cuvinte cheie: >