Group 1

CEDO. Monitorizarea convorbirilor telefonice ale unui minor plasat într-un centru educațional contravine Convenției

19 mai 2016 CEDO

Joi, 19 mai 2016, în hotărârea pronunțată în cauza DL împotriva Bulgariei (cererea nr. 7472/14), Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu majoritate, a hotărât că:

  • nu a fost încălcat art. 5 § 1 (dreptul la libertate și siguranță)
  • a fost încălcat art. 5 § 4 (dreptul la examinarea rapidă a legalității detenției),
  • a fost încălcat art. 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie) din Convenție.

Cauza privește plasarea reclamantei, în vârstă de 13 ani, într-un centru educațional.

Curtea a constatat, în special, că măsura plasamentului a avut un scop educativ, că a fost proporțională și că a fost dispusă în scopul de a proteja interesele fetei. Curtea a considerat, totuși, că reclamanta nu a avut beneficiul unui control judiciar regulat și automat al legalității detenției sale. De asemenea, Curtea a considerat că monitorizarea automată a corespondenței minorilor plasați în centrul Podem, precum și monitorizarea generală a convorbirilor telefonice, nu a îndeplinit cerințele Convenției.

Situația de fapt

La data 02 august 2012, reclamanta, DL, pe-atunci în vârstă de 13 ani, a fost plasată într-un „centru pentru copii în situații de criză”, în baza deciziei directorului serviciilor sociale din municipiul Pleven, confirmată de către Judecătoria Pleven. Masura plasamentului a fost prelungită în mai multe rânduri.

În luna aprilie 2013, comisia locală pentru combaterea comportamentului anti-social în rândul tinerilor a solicitat instanței să dispună ca reclamanta să fie plasată într-un centru educațional, în special, pentru a o proteja de posibila exploatare sexuală. La 19 aprilie 2013, instanța a respins cererea pe motiv că plasarea într-un centru educațional era de natură a avea un impact negativ asupra dezvoltării psihologice și sociale a tinerei, având în vedere mediul nefavorabil oferit de acest tip de instituții.

La 17 mai 2013, comisia locală a solicitat din nou ca DL  să fie plasată într-un centru educațional pe motiv că ea continua să fugă, avea un context familial instabil și frecventa persoane care o îndemnau a se angaja într-un comportament imoral și a oferi „servicii sexuale „. La 10 iunie 2013, instanța a dispus ca reclamanta să fie plasată în centrul educațional Podem. Această hotărâre a fost confirmată la 16 iulie 2013 de către Tribunalul Pleven. DL a fost dusă la centrul din Podem la 15 septembrie 2013.

Citeste mai mult  De la 1 august 2018 va intra în vigoare Protocolul nr. 16 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale

Decizia Curții

Articolul 5 § 1

Curtea a examinat dacă plasarea reclamantei în centrul din Podem a fost în conformitate cu articolul 5 § 1 (d) din Convenție, care autorizează detenția minorilor în scopul supravegherii educaționale. Autoritățile naționale au plasat fata în centrul din Podem pentru a o împiedica să se angajeze în prostituție. Mai mult, au luat această decizie din cauza lipsei cooperării din partea acesteia, a comportamentul său agresiv și a încercărilor repetate de a fugi.

Curtea a admis că legea bulgară privind comportamentul antisocial al minorilor a fost subiectul criticilor din partea autorităților internaționale și naționale. De asemenea, Curtea a observat că, la prima solicitare de a o plasa pe reclamantă într-un centru educațional, judecătorul a considerat că acel tip de instituție era un mediu  „nefavorabil” pentru dezvoltarea tinerei. Curtea a notat, totuși, că, în speță, DL a fost în măsură să urmeze un curriculum școlar și să obțină o calificare profesională care să-i permită să se reintegreze în comunitate, la o dată ulterioară.

Curtea a concluzionat că măsura plasamentului a avut într-adevăr, un scop educativ. Curtea a notat că în cauză măsura plasamentului a fost luată de către autoritățile judiciare în urma audierilor publice, în care diferiții actori în cauză au fost în măsură să își prezinte observațiile. Situația fetei, stilul de viață și riscurile ca ea să fugă au fost aduse la lumină, în special de mărturiile a doi asistenți sociali, care au atras atenția în special asupra faptului că DL a fost victima traficului de tip „lover-boy” , dar a refuzat să recunoască;  că ea nu se întorcea la centru în serile după școală și că existau dovezi că mama ei însăși a fost victimă a violenței și avea nevoie de protecție. Curtea a observat, de asemenea, că DL a primit sprijin educațional în trecut, inclusiv măsuri educaționale mai puțin stricte decât plasamentul. Scopul deciziei autorităților de a plasa fata într-un centru educațional a fost de a o ține la adăpost de aceste riscuri și de a-i proteja interesele.

Citeste mai mult  CEDO. Reglementarea problemei nașterilor la domiciliu

***CEDO. Vizionarea înregistrării video a procesului din primă instanță nu compensează lipsa audierii inculpatului de către instanța de control judiciar***

Curtea a concluzionat că decizia a fost în conformitate cu cerințele articolului 5 § 1 (d) și proporțională cu scopurile educaționale urmărite.

Prin urmare, nu a existat nici o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție.

Articolul 5 § 4

Având în vedere faptul că comportamentul reclamantei putea să evolueze în cursul perioadei de plasament, ar fi trebuit revizuirea periodică de către instanță a deciziei de plasare, la intervale de timp rezonabile, efectuată în mod automat, sau la cererea reclamantei. Legislația aplicabilă nu le permitea minorilor plasați într-un centru educațional să solicite instanței revizuirea detenției lor. O revizuire judiciară a măsurii de plasament  putea fi obținută numai pe baza unei propuneri a comisiei locale, care avea o putere discreționară în a evalua situația minorului, înainte de a decide dacă solicită sau nu o reexaminare. Curtea a ajuns la concluzia că posibilitatea judiciară era indisponibilă pentru DL.

Prin urmare, a fost încălcat articolul 5 § 4 din Convenție.

Articolul 8

Curtea a admis că corespondența minorilor plasați într-un centru educațional închis ar putea fi monitorizată pentru a se preveni introducerea, printre altele, de substanțe sau obiecte periculoase pentru sănătatea minorilor și a drepturilor lor sau care ar putea să perturbe ordinea stabilită în centru. Aceasta a observat, totuși, că regulile interne ale centrului  din Podem prevedeau monitorizarea automată a întregii corespondențe a minorilor fără a face vreo distincție între persoanele cu care corespondau.

Citeste mai mult  Turcia a decis să suspende aplicarea Convenției Europene a Drepturilor Omului

În consecință, corespondența reclamantei cu avocatul ei sau cu ONG-urile pentru protecția drepturilor copilului, care ar trebui, în principiu, să fie o corespondență privilegiată, a fost supusă măsurilor generale de monitorizare. De asemenea, regulile nu se refereau la motive speciale care să justifice monitorizarea corespondenței sau durata măsurii, iar autoritățile nu erau obligate să furnizeze motive pentu monitorizare.

Curtea a ajuns la concluzia că regimul în cauză nu poate fi considerat ca fiind compatibil cu articolul 8.

***CEDO. Răspunderea statului pentru pasivitatea în protejarea femeilor împotriva violenței în familie***

În ceea ce privește apelurile telefonice, Curtea a admis, de asemenea, că acestea pot fi monitorizate în conformitate cu scopul legitim de a preveni dezordinea. În speță, cu toate acestea, și chiar dacă DL a putut să mențină contactul cu rudele sale, regulile de la centrul din Podem care excludeau orice confidențialitate, au fost inadecvate iar posibilitățile tinerei de a comunica cu lumea exterioară au fost limitate. Convorbirile telefonice ale minorilor plasați într-un centru educațional erau supuse unui regim de autorizare prealabilă și monitorizate de către personal. Era un regim general, care se aplica tuturor minorilor. Regimul de supraveghere impus reclamantei atunci când ea comunica prin telefon cu lumea exterioară nu făcea nici o distincție între membrii familiei, reprezentanții din partea organizațiilor pentru protecția drepturilor copilului sau alte categorii de persoane. În lipsa unei analize individualizate a riscurilor implicate, regimul nu s-a întemeiat pe motive pertinente și suficiente în ceea ce privește restricția cuprinsă.

Prin urmare, Curtea a concluzionat că a fost încălcat articolul 8 din Convenție.

Cuvinte cheie: > >