CEDO. Condițiile în care sancționarea administrativă și penală a contribuabilului nu încalcă principiul ne bis in idem

15 noiembrie 2016 CEDO

În hotărârea din 15 noiembrie în cauza A și B împotriva Norvegiei (cererea nr. 24130/11), Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului, a hotărât cu 16 voturi la 1, că nu a fost încălcat articolul 4 din Protocolul nr .7 la Convenție.

Cauza privește plângerea a doi contribuabili care au fost urmăriți și pedepsiți de două ori – în cadrul procedurilor administrativă și penală – pentru aceeași faptă.

Situația de fapt

În 2005, autoritățile fiscale au efectuat un control fiscal la compania Software Innovation ASA. În urma controlului, atât A cât și B au fost raportați la Økokrim (Autoritatea Națională norvegiană pentru investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor economice și împotriva mediului), care mai târziu a condus la punerea sub acuzare a acestora pentru fraudă fiscală gravă. Astfel, A a fost pus sub acuzare în octombrie 2008 și B în noiembrie 2008 pentru infracțiuni fiscale cu privire la sumele pe care au omis să le declare autorităților fiscale.

În același timp, în cadrul unei proceduri separate, autoritățile fiscale au modificat deciziile de impunere pentru perioadele în cauză și au impus reclamanților amenzi egale cu 30% din impozitul datorat pentru sumele nedeclarate. Reclamanții nu au contestat deciziile de impunere revizuite și au plătit atât taxele fiscale restante precum și amenzile.

Citeste mai mult  CEDO. Cauza Caragea împotriva României. Dreptul la reputație vs. libertatea de exprimare a jurnalistului

Ulterior, au fost condamnați în martie 2009 și respectiv, septembrie 2009, la un an de închisoare pentru infracțiuni fiscale. Faptul că au fost percepute amenzile a fost luat în considerare de către instanțele de judecată atunci când i-au condamnat.

Reclamanții au înaintat recurs pe motiv că sancționarea penală ulterior impunerii amenzilor încălcă dreptul lor în temeiul articolului 4 din Protocolul nr 7 la Convenție. Cu toate acestea, invocând în special două decizii ale Curții Europene (cauza T. împotriva Elveției -cererea nr. 31982/96 și cauza Nilsson împotriva Suediei, nr. 73661/01), Curtea Supremă din Norvegia a respins recursurile,  după ce a constatat că procedurile fiscală și penală au fost efectuate în paralel și au fost suficient de conectate material și temporal  pentru a fi considerate ca făcând parte din același set de sancțiuni.

Aprecierea CEDO

Curtea a ajuns la concluzia că nu are nici un motiv să pună la îndoială motivele pentru care legiuitorul norvegian a optat să reglementeze comportamentul social dăunător al neplății taxelor prin intermediul unui dublu (penal/administrativ) proces integrat.

Citeste mai mult  CEDO. Articole pe teme de interes profesional, protejate de dreptul la liberă exprimare

Curtea a constatat că desfășurarea a două proceduri, cu posibilitatea unei combinații de sancțiuni diferite, a fost previzibilă pentru reclamanți, care trebuiau să fi știut de la începutul urmăririi penale, că impunerea de sancțiuni fiscale pentru faptele lor era posibilă, sau chiar probabilă. Curtea a observat că procedurile administrativă și penală au fost efectuate în paralel și au fost interconectate. Faptele stabilite într-o procedură au fost invocate în cealaltă și, în ceea ce privește proporționalitatea pedepsei globale, condamnarea aplicată în procesul penal a ținut seama de amenda fiscală.

Curtea a constatat că, deși sancțiuni diferite au fost impuse de către două autorități diferite în cadrul unor proceduri diferite, a existat totuși o legătură suficient de strânsă între ele, atât temporală cât și materială, pentru ca acestea să fie considerate ca făcând parte dintr-un un sistem general de sancțiuni în conformitate cu legislația norvegiană.

Cuvinte cheie: > >