CEDO. Suspendarea pe o perioadă nedeterminată a legăturilor personale dintre părinte și copil. Marja de apreciere a instanțelor naționale

28 aprilie 2016 CEDO

Joi, 28 aprilie 2016, în hotărârea pronunțată în cauza Buchleither împotriva Germaniei (cererea nr. 20106/13), Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu majoritate (patru voturi la trei), a hotărât că nu a fost încălcat art. 8 din Convenție.

Cauza se referă la plângerea reclamantului cu privire la suspendarea contactului dintre el și fiica sa pentru o perioadă nedeterminată de timp.

Situația de fapt

Dl Buchleither și mama fiicei sale, cu care nu a fost căsătorit, s-au separat la scurt timp după nașterea copilului în 2003.

După conflictele anterioare asupra aranjamentelor privind legăturile personale cu minora și suspendarea acestor legături de peste un an, domnul Buchleither a solicitat instanțelor de judecată, în ianuarie 2010, reluarea legăturii cu fiica sa. În luna aprilie 2010, instanța i-a acordat acest drept la fiecare două săptămâni, ca măsură provizorie. Cu toate acestea, ulterior nu a existat niciun contact, iar în septembrie 2010, legăturile personale au fost din nou suspendate la cererea mamei în acțiunea principală. În acțiunea principală, în aprilie 2011, instanța a acordat din nou dlui Buchleither dreptul la legături personale cu fiica sa la fiecare două săptămâni și a numit un tutore, care să dea indicații precise cu privire la modul în care urmau să fie organizate întâlnirile.

În urma apelului, după ce a ascultat ambii părinți, copilul și un expert, instanța de apel, în luna octombrie 2012, a respins cererea domnului Buchleither și a suspendat orice contact între el și fiica sa pentru o perioadă nedeterminată de timp. Instanța de apel a considerat că legătura cu reclamantul nu era în interesul superior al copilului. Instanța a remarcat, în special, că după ce fetița nu a avut nici un contact cu tatăl ei timp de patru ani, acesta a devenit un străin pentru ea; fetița a exprimat în mod clar că nu vrea să-si vadă tatăl, dorind să evite un conflict de loialitate între părinți.

***CEDO. Înapoierea copiilor la tată împotriva voinței lor încalcă art. 8 din Convenție***

Citeste mai mult  CEDO. Anularea recunoașterii paternității făcute de soțul mamei, la cererea tatălui biologic al copilului, nu încalcă Convenția

Dl Buchleither s-a plâns, în special, că suspendarea pe timp nelimitat a legăturilor dintre el și fiica sa încalcă drepturile sale în temeiul articolului 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie) din Convenție.

Aprecierea Curții

Curtea observă că, la 15 aprilie 2011, instanța a acordat reclamantului contactul cu fiica sa timp de două ore, la fiecare două săptămâni și că această decizie a fost anulată la 19 octombrie 2012 de către Curtea de Apel Zweibrücken. Curtea de Apel a suspendat contactul reclamantului, având în vedere dorința fermă a fetiței în vârstă de nouă ani, să nu se întâlnească cu tatăl ei, dorință pe care acesta și-a exprimat-o în fața instanței. Curtea de Apel s-a bazat, în plus, pe opinia expertului, care a considerat că suspendarea contactului cu reclamantul ar fi abordarea mai puțin dăunătoare în acel moment și a susținut că atitudinea fetiței a fost influențată de loialitatea pe care o simțea față de mamă. Prin urmare, CEDO consideră că decizia de a suspenda contactul reclamantului, s-a bazat pe considerente legate de bunăstarea copilului.

În ceea ce privește obiecția reclamantului potrivit căreia decizia a fost greșită, CEDO notează că Curtea de Apel, în procesul său de luare a deciziei, s-a bazat pe informații detaliate, cum ar fi evaluările avizului expertului și audierea reclamantului, a mamei, a tutorelui, a expertului și a copilului. Aceasta a abordat susținerile reclamantului, atunci când a hotărât că nu era posibil să rezolve situația dificilă a copilului prin specificarea modalităților de contact sau prin numirea unui tutore. Prin urmare, CEDO consideră că procesul de luare a deciziei a fost corect și a ținut cont de interesele implicate.

În plus, CEDO constată că Curtea de Apel a prezentat motive clare pentru decizia sa, ca atare, prin evaluarea comportamentului precedent al părinților, atât în sala de judecată cât și în afara ei, a necesității unei îmbunătățiri a comunicării dntre părinți  înainte de a restabili legăturile cu tatăl și a posibilității de a recurge cu succes la mediere. În continuare, a făcut  referire la posibilele schimbări în viitor. Cu toate acestea, decizia este neclară, în măsura în care a subliniat că excluderea drepturilor de contact era cea mai bună soluție „, în prezent”, în condițiile în care soluția nu era limitată în timp.

Citeste mai mult  Marea Cameră a CEDO: Monitorizarea corespondenței electronice a angajatului încalcă dreptul său la viață privată

În acest sens, Curtea reiterează că suspendarea contactului, ca regulă, nu poate să fie permanentă și, în general, ar trebui să fie revizuită la intervale de timp regulate, cu excepția cazului în care revizuirea, în sine, ar afecta grav bunăstarea copilului.

În speță, Curtea de Apel a explicat că, din cauza conflictului psihologic al copilului, ambii părinți erau obligați să-și îmbunătățească modul de a comunica. În aceste condiții, Curtea de Apel a considerat că singura opțiune disponibilă era excluderea contactului reclamantului cu minora. Reiese din motivele invocate de Curtea de Apel că trecerea timpului nu ar fi fost suficientă, iar atitudinea părinților trebuia să se schimbe, în scopul de a reevalua dreptul de contact. Este adevărat că instanța nu a dat motive explicite privind lipsa stabilirii unui termen și nu a prezentat în mod explicit că o nouă evaluare, în sine, ar pune în pericol bunăstarea copilului.

În opinia CEDO, deși Curtea de Apel a arătat că era conștientă de datoria de a păstra legăturile dintre tată și fiică, motivele invocate de aceasta în cauză sunt insuficiente pentru a explica de ce, ținând seama de pericolul la care relațiile de familie ar putea fi reduse efectiv prin suspendarea pe termen nedeterminat a contactului, această decizie a fost necesară în interesul superior al copilului.

Cu toate acestea, decizia Curții de Apel trebuie privită în contextul reglementărilor privind drepturile de contact, în ansamblu.

Curtea notează că, în conformitate cu articolul 1696 § 2 din Codul civil, coroborat cu secțiunea 166 (2) din Legea Familiei, instanțele naționale au obligația de a revizui situaţia din oficiu la intervale de timp rezonabile. Acest lucru este, în principiu, considerat ca fiind una dintre garanțiile de contrabalansare a excluderii nelimitate a drepturilor de contact. În speță, cu toate acestea, nu există nimic care să indice faptul că judecătorul competent a luat inițiativa de revizuire.

Citeste mai mult  CEDO. Interzicerea donării în scop de cercetare științifică a embrionilor obținuți prin fertilizarea in vitro nu contravine art. 8 din Convenție

***CEDO. Anularea recunoașterii paternității făcute de soțul mamei, la cererea tatălui biologic al copilului, nu încalcă Convenția***

Curtea notează că reclamantul avea dreptul să propună începerea de noi proceduri de reexaminare în orice moment, în conformitate cu Legea Familiei. Acest lucru înseamnă că decizia privind dreptul de contact, chiar dacă aceasta face parte dintr-o hotărâre judecătorească definitivă, poate fi schimbată. Curtea este conștientă de faptul că Legea Familiei nu dă dreptul unei persoane în mod oficial de a solicita reexaminarea, dar se presupune că este luată foarte în serios de către instanțele obligate să găsească un echilibru corect între toate drepturile implicate. În orice caz, procedura permite avansarea de motive relevante pentru reevaluarea analizei inițiale a instanței de familie a ceea ce este în interesul superior al copilului. CEDO nu poate specula dacă reclamantul ar fi avut sau nu succes în propunerea de noi proceduri în conformitate cu secțiunea 24 (1) din Legea Familiei. Cu toate acestea, nu poate decât să rețină că reclamantul nu a încercat să folosească această posibilitate procedurală. Acest lucru este cu atât mai relevant cu cât decizia Curții de Apel a definit soluția ca fiind valabilă pentru „timpul prezent” și a făcut aluzie la o eventuală schimbare a voinței copilului odată cu avansarea în vârstă și a maturizării.

Prin urmare, CEDO consideră că au existat garanții procedurale de contrabalansare a deficiențelor hotărârii Curții de Apel.

Având în vedere considerațiile de mai sus și ținând cont de rolul subsidiar al CEDO, decizia Curtii de Apel Zweibrücken din 19 octombrie 2012, de a suspenda legăturile personale ale reclamantului cu copilul său, nu a depășit marja de apreciere acordată instanțelor judecătorești naționale în acestă materie, și poate fi considerată ca fiind „necesară” într-o societate democratică.

Prin urmare, nu a fost încălcat art. 8 din Convenție.

Cuvinte cheie: > > > >