CEDO. Utilizarea interceptărilor convorbirilor dintre avocat și client împotriva avocatului

16 iunie 2016 CEDO

Joi, 16 iunie 2016, în hotărârea publicată în cauza Versini-Campinchi și Crasnianski împotriva Franței (cererea nr. 49176/11), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât, în unanimitate, că nu a fost încălcat art. 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie) din Convenţia europeană a drepturilor omului.

Cauza privește interceptarea, transcrierea și utilizarea în cadrul procedurii disciplinare inițiate împotriva avocatului a convorbirilor pe care le-a avut cu unul dintre clienți.

Situația de fapt

În urma decesului unui număr de persoane suspectate a fi fost contaminate după consumul de carne de vită infectată cu encefalopatie spongiformă bovină, a fost deschisă în decembrie 2000 o anchetă judiciară.

Compania Districoupe –  filială a lanțului de restaurante Buffalo Grill care furnizează carne – a fost suspectată de încălcarea embargoului privind importul de carne de vită din Regatul Unit, regiune afectată de o epidemie majoră a bolii.

Dl Versini-Campinchi, avocat, a fost însărcinat să apere interesele domnului Picart, directorul general al Districoupe și președinte al consiliului de supraveghere Buffalo Grill.

Dna Crasnianski, de asemenea, avocat, l-a asistat în acest caz.

În conformitate cu dispoziția judecătorului de instrucție din data de 2 decembrie 2002, linia telefonică a domnului Picart a fost pusă sub supraveghere, conversațiile telefonice între domnul Picart și reclamanți fiind interceptate și transcrise, inclusiv o conversație cu dna Crasnianski la data de 17 decembrie 2002 și una cu dl Versini-Campinchi la data de 14 ianuarie 2003.

***CEDO. Suspendarea pe o perioadă nedeterminată a legăturilor personale dintre părinte și copil. Marja de apreciere a instanțelor naționale***

Dl Picart a fost plasat în arestul poliției la data de 17 decembrie 2002 și pus sub acuzare la 18 decembrie 2002, împreună cu alte trei persoane.

Dl Picart a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la 31 martie 2004, în cadrul procedurii penale declanșate ulterior împotriva lui, cererea sa fiind declarată inadmisibilă printr-o decizie din 18 martie 2008.

La 12 mai 2003, fiind sesizată să se pronunțe cu privire la legalitatea înregistrărilor convorbirilor telefonice în cauză, Curtea de Apel din Paris a anulat transcrierea unei conversații din 24 ianuarie 2003 între dl Picart și dl Versini-Campinchi pe motivul exercitării dreptului la apărare al domnului Picart și că nu se putea susține o bănuială că avocatul a participat la comiterea unei infracțiuni. Curtea a refuzat să anuleze alte stenograme, cu toate acestea considerând că conținutul putea releva o încălcare a confidențialității profesionale și sfidarea curții de către dl Versini-Campinchi și dna Crasnianski.  Printr-o hotărâre din 1 octombrie 2003, Curtea de Casație a respins recursul dl Picart.

Între timp, la 27 februarie 2003, procurorul de la Curtea de Apel din Paris a trimis o scrisoare președintelui Baroului din Paris cerându-i să inițieze o procedură disciplinară împotriva reclamanților. La 21 martie 2003, președintele a inițiat procedura disciplinară împotriva doamnei Crasnianski pentru încălcarea secretului profesional și a întrerupt acțiunea împotriva domnului Versini-Campinchi în ceea ce privește conținutul conversației din 14 ianuarie 2003.

În fața Consiliul Baroului reclamanții au solicitat eliminarea din probele cauzei a transcrierii înregistrării convorbirii din 17 decembrie 2002 pe motiv că era ilegală. La 16 decembrie 2003, Consiliul Baroului, a respins cererea acestora. Pe fond, Consiliul Baroului a constatat că declarațiile dnei Crasnianski înregistrate la 17 decembrie 2002 au încălcat articolul 63-4 din Codul de procedură penală precum și obligația de respectare a secretului profesional ce o avea în calitate de avocat.

Citeste mai mult  CEDO. Cauza Cutean împotriva României. Proces penal inechitabil

Observând că reclamanta a procedat conform instrucțiunilor domnului Versini-Campinchi, Consiliul a constatat că aceștia au acționat împreună și a decis sancționarea disciplinară a acestora.

La data de 12 mai 2004, Curtea de Apel din Paris a respins apelul introdus de reclamanți împotriva deciziei din 16 decembrie 2003. La 10 octombrie 2008, Curtea de Casație a anulat hotărârea Curții de Apel din 12 mai 2004 la Paris și a trimis cauza la Curtea de apel, care a respins apelul reclamanților într-o hotărâre din 24 septembrie 2009. Constestația reclamanților la Curtea de Casație a fost declarată inadmisibilă.

***CEDO. Percheziție domiciliară și ridicare de bunuri personale. Ingerințe în dreptul la respectarea vieții private și a domiciliului contrare Convenției***

Invocând articolul 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie), dl Versini-Campinchi și dna Crasnianski s-au plâns de interceptarea și transcrierea convorbirilor lor cu clientul și utilizarea înregistrărilor  în cadrul procedurii disciplinare declanșate împotriva lor.

Aprecierea CEDO

Curtea a observat că interceptarea, înregistrarea și transcrierea convorbirii telefonice din 17 decembrie 2002 între dl Picart și dna Crasnianski a constituit o ingerință în dreptul lor la respectarea vieții private și a corespondenței. Această ingerință a continuat în cazul doamnei Crasnianski prin utilizarea transcriptului acestei conversații în cadrul procedurii disciplinare împotriva ei.

Temeiul juridic al ingerinței în cauză era cuprins în articolele 100 și următoarele din Codul de procedură penală. Curtea a reiterat faptul că a acceptat că articolele 100 și următoarele din Codul de procedură penală îndeplineau standardul cerut privind  „calitatea legii”. Aceasta a observat, totuși, că aceste dispoziții nu se refereau la situația persoanelor ale căror declarații au fost interceptate în cursul supravegherii convorbirilor telefonice ale altei persoane. În special, dispozițiile nu prevedeau posibilitatea de a utiliza împotriva autorului declarațiile interceptate în contextul unui set diferit de proceduri de cele în care au fost dispusă interceptarea convorbirilor telefonice.

CEDO a remarcat, totuși, că Curtea de Casație se pronunțase deja că, în mod excepțional, o conversație între un avocat și client interceptată în timpul desfășurării unei măsuri privind ancheta dispuse în mod legal ar putea fi transcrisă și adăugată la dosarul în care s-ar părea că conținutul ei ar putea da naștere bănuielii că avocatul a participat la comiterea unei infracțiuni. Desigur, doar într-o hotărâre pronunțată la 1 octombrie 2003 – în contextul prezentei cauze – Curtea de Casație a indicat în mod expres că același lucru era valabil în cazul în care infracțiunea nu se referea la cazul în curs de examinare de către judecătorul de instrucție.

Citeste mai mult  CEDO. Aplicarea excesivă a forţei în cadrul unei percheziţii. Încălcarea art. 3 din Convenție

Curtea a statuat, cu toate acestea, că, în lumina articolelor 100 și următoarele din Codul de procedură penală și jurisprudența Curții de Casație, doamna Crasnianski, jurist, ar fi putut prevedea că telefonul domnului Picart era probabil să fie pus sub supravegere în temeiul acestor dispoziții, că acele afirmații care au dat naștere bănuielii de implicare a sa într-o infracțiune ar fi putut fi înregistrate și transcrise – în ciuda statutului de avocat. Ar fi putut să prevadă că dezvăluirea informațiilor acoperite de secretul profesional ar expune- o procedurii în temeiul articolului 226-13 din Codul penal. Ar fi putut, de asemenea, să prevadă că o încălcare de acest gen ar fi expus-o unei proceduri disciplinare în fața Consiliului Baroului. Prin urmare, Curtea a admis că ingerința în cauză a fost în conformitate cu legea.

***CEDO. Cauza Cazan împotriva României. Tratament degradant aplicat unui avocat de către un polițist***

Curtea a avut deja ocazia (cauza Picart) de a preciza că în condițiile în care au fost efectuate în cadrul unei proceduri penale, interceptarea, înregistrarea și transcrierea convorbirilor telefonice ale domnului Picart, în conformitate cu dispoziția judecătorului din 2 decembrie 2002 a urmărit unul dintre scopurile prevăzute de articolul 8, și anume, „prevenirea dezordinii”. Curtea a constatat că același lucru era valabil  și cu privire la utilizarea transcrierii convorbirii telefonice din 17 decembrie 2002, în cadrul procedurii disciplinare declanșate împotriva doamnei Crasnianski pentru încălcarea secretului profesional.

Înregistrarea convorbirilor telefonice și transcrierea în cauză a fost dispusă de un judecător și s-a efectuat sub supravegherea acestuia din urmă, a existat un control judiciar în cadrul procedurilor penale declanșate împotriva domnului Picart  iar doamna Crasnianski a obținut o reexaminare  a legalității transcrierii înregistrării în cadrul procedurii disciplinare declanșate împotriva ei.

Curtea a considerat că, și dacă nu ar fi putut să solicite unui judecător anularea transcrierii comunicării telefonice din 17 decembrie 2002, în circumstanțele concrete ale cauzei a existat un control eficace capabil să limiteze ingerința reclamată la ceea ce era necesar într-o societate democratică.

În ceea ce privește faptul că, la 17 decembrie 2002 dna Crasnianski a comunicat cu dl Picart în calitatea sa de avocat, Curtea, într-o decizie anterioară (cauza Michaud împotriva Franței) a constatat că, deși secretul profesional este de mare importanță atât pentru avocat și client cât și pentru buna administrare a justiției și reprezintă unul dintre principiile fundamentale pe care se întemeiază administrarea justiției într-o societate democratică,  cu toate acestea, nu este inviolabil. Acesta impune în primul rând, anumite obligații avocaților iar rolul de apărare al avocatului reprezintă fundamentul secretului profesional.

Curtea a observat că dreptul francez prevede foarte clar că respectarea dreptului la apărare impune ca convorbirile telefonice dintre un avocat și clientul său să rămână confidențiale și interzice transcrierea unor astfel de conversații, chiar interceptate în timpul desfășurării unei măsuri dispuse în mod legal în timpul unei anchete. Există o singură excepție: transcrierea este posibilă în cazul în care s-a stabilit că conținutul unei conversații ar putea da naștere bănuielii că avocatul însuși a participat la comiterea unei infracțiuni. În plus, articolul 100-5 din Codul de procedură penală stabilește în mod expres, sub sancțiunea nulității, că comunicarea cu un avocat cu privire la exercitarea dreptului la apărare nu poate fi transcrisă.

Citeste mai mult  CEDO. Articole pe teme de interes profesional, protejate de dreptul la liberă exprimare

***CEDO. Condamnarea penală disproporționată a unui avocat pentru criticile la adresa unui judecător. Încălcarea libertății de exprimare***

În opinia CEDO, această abordare, compatibilă cu jurisprudența sa, echivalează cu constatarea că, pe cale de excepție, secretul profesional, fundamentul respectării dreptului clientului la apărare, nu împiedică transcrierea convorbirilor dintre un avocat și clientul său în contextul interceptării legale ale convorbirilor telefonice ale clientului în cazul în care conținutul acestor comunicări dau naștere bănuielii că avocatul însuși a participat la o infracțiune, și în măsura în care transcrierea nu afectează dreptul la apărare al clientului. Curtea a admis că, această excepție de la principiul confidențialității comunicărilor între un avocat și client este formulată în mod restrictiv și conține o protecție adecvată împotriva abuzului.

Curtea a reiterat că foarte important în acest context, este faptul că dreptul clientului la apărare nu a fost afectat negativ, adică, conversațiile transcrise nu au fost folosite împotriva lui în cadrul procesului.

În speță, Curtea din Paris a anulat anumite alte transcrieri pentru motivul că discuțiile înregistrate au vizat exercitarea dreptului la apărare al domnului Picart. Motivul pentru refuzul de a anula transcriptul din 17 decembrie 2002 a fost că afirmațiile doamnei Crasnianski erau apte de a dezvălui o încălcare de către aceasta a secretului profesional, și nu pentru a fi folosite ca probe împotriva clientului ei.

După cum transcrierea conversației din 17 decembrie 2002 între doamna Crasnianski și dl Picart s-a întemeiat pe faptul că conținutul dădea naștere bănuielii că doamna Crasnianski însăși a comis o infracțiune, iar instanțele interne au apreciat că transcrierea nu încalcă dreptul la apărare ale domnului Picart, CEDO a apreciat faptul că dna Crasnianski era avocatul domnului Picart nu este suficient pentru a se constata o încălcare a articolului 8 din Convenţie.

Un avocat este deosebit de calificat să cunoască limitele de legalitate și să realizeze, acolo unde este cazul, că comunicările sale cu clientul pot da naștere bănuielii că el însuși a comis o infracțiune.

***CEDO. Cauza François împotriva Franței. Reținerea unui avocat de către poliție. Încălcarea art. 5 § 1 din Convenție***

Acest lucru este mai ales valabil în cazul în care declarațiile în sine sunt susceptibile de a reprezenta o infracțiune, cum ar fi încălcarea secretului profesional.

În consecință, ingerința în cauză nu a fost  disproporționată în raport cu scopul legitim urmărit – „prevenirea dezordinii” – și poate fi considerată ca fiind „necesară într-o societate democratică” în sensul articolului 8 din Convenție.  Prin urmare, nu a existat nicio încălcare a articolului 8 din Convenție.

Cuvinte cheie: > > > >