Cerere de punere sub interdicție a unei persoane internată într-o unitate spitalicească. Noțiunea de ”domiciliu”

21 ianuarie 2016 Drept Civil Jurisprudenta

Competenţa teritorială de soluţionare a acțiunii având ca obiect punerea sub interdicţie a unei persoane, care se află internată pe o durată nedeterminată într-o unitate spitalicească, aparține instanței în raza căreia se află domiciliul său, respectiv adresa menționată în cuprinsul actului de identitate, adresa unității spitalicești neputând fi asimilată noţiunii de domiciliu la care face referire art. 936 NCPC, câtă vreme nu a fost probată intenţia acesteia de a-şi stabili domiciliul la spitalul unde este internat, conform art. 89 C.civ.

Prin urmare, nu orice adresă la care o persoană se regăseşte pentru o perioadă mai lungă de timp sau chiar pe perioada nedeterminată, din cauza unor împrejurări independente de voinţa şi consimţământul său, poate fi considerată adresa de domiciliu, cu atât mai mult cu cât internarea persoanei în centrul special reprezintă o măsură de protecţie care poate înceta. (ICCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1980 din 30 septembrie 2015, www.scj.ro)

Cuvinte cheie: > >