Group 1

Cesiune de creanță. Prescripția dreptului de a cere executarea silită

27 septembrie 2016 Drept Civil Jurisprudenta

În condițiile în care cesionara a preluat toate drepturile și obligațiile cedentei, având cunoștință despre această din urmă plată, trebuia să dea dovada de diligență și să-și exercite dreptul de a cere executarea silită în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr.167/1958.

Nu există nicio dispoziție legală care să prevadă că termenul de 3 ani începe să curgă de la momentul cesiunii sau că cesiunea întrerupe aceste termen. Prin urmare, termenul a început să curgă de când s-a născut dreptul de a cere executarea silită, iar acest termen s-a născut de la data la care fiecare rată a devenit scadentă.

”Analizând excepția prescripției dreptului la executarea silită invocată de contestatoare, Judecătoria Luduș a reținut în mod corect că, potrivit dispozițiilor articolului 1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit articolului 3 din același act normativ, termenul general de prescripție este de 3 ani.

Conform dispozițiilor articolului 7 alin. 1 din Decretul mai sus­ menționat, prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.

Cu toate acestea în mod cu totul netemeinic a reținut că dreptul la acțiune s-a născut odată cu notificarea de cesiune și punerea în întârziere de drept a contestatoarei-debitoare, în condițiile în care odată cu cesiunea i-au fost aduse la cunoștință, cuantumul creanței, datele de plată și persoana noului creditor – ca o consecință a scadenței ratelor neachitate la data de 20.10.2010.

Citeste mai mult  Neoprirea la semnalul polițistului. Proces-verbal de contravenție anulat

Astfel în mod greșit a fost luate ca repere data trimiterii notificării – 30.11.2010 (și a primirii_ acesteia de către destinatar) și data la care a fost înregistrat dosarul la BVMC – 04.07.2013, instanța constatând că termenul de prescripție nu este îndeplinit, conform prevederilor noului Cod Civil – art. 2537, al 4: „prescripția se întrerupe: prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripția este pus în întârziere.”

Prin adresa emisă în 17.10.2014, depusă în dosarul constituit în fața Judecătoriei Luduș (fila 70), creditoarea-intimată aduce la cunoștința instanței situația contului din data de 20.10.2010, astfel cum aceasta i-a fost comunicată de către cedenta BRD Group Societe Genrale S.A. (fila 70 verso) odată cu cesiunea.

În acest situație se precizează că ultima plată a fost efectuată în 05.10.2009, astfel că în condițiile în care cesionara a preluat toate drepturile și obligațiile cedentei, având cunoștință despre această din urmă plată, trebuia să dea dovada de diligență și să-și exercite dreptul de a cere executarea silită în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr.167/1958. Nu există nicio dispoziție legală care să prevadă că termenul de 3 ani începe să curgă de la momentul cesiunii sau că cesiunea întrerupe aceste termen. Prin urmare, termenul a început să curgă de când s-a născut dreptul de a cere executarea silită, iar acest termen s-a născut de la data la care fiecare rată a devenit scadentă. Chiar și în situația în care am avea în vedere data până la care contractul a fost în ființă, respectiv 60 luni începând cu data de 14.04.2005 – art. 1 din contract, sau data scadentă a ultimei rate, respectiv 14.04.2010 (fila 6) – art. 4 alin. 2 din contract (fila 6), termenul de prescripție s-ar fi împlinit oricum în data de 14.04.2013, deci cu aproape 3 luni înainte de a fi înregistrată cererea de executare silită.

Citeste mai mult  RIL admis. Natura litigiilor având ca obiect drepturi bănești solicitate de jandarmii din cadrul IJJ și pompierii din cadrul IGSU

Notificarea de cesiune din 17.11.2010 (filele 27,28) nu are efectul întreruptiv de prescripție atâta timp cât a fost transmisă la o altă adresă decât cea menționată în contractul de credit (fila 39), iar semnătura aplicată pe confirmarea de primire nu aparține debitoarei, fiind esențialmente diferită față de cea care se găsește pe contractul de credit, fără a se face o altă mențiune cu privire la persoana care a primit corespondența decât că este destinatar – „Dest”. Mai mult, observăm că în speță sunt aplicabile dispozițiile vechii legi – Decretul nr.167/1958 și nu dispozițiile noului Cod civil, astfel cum reiese din prevederile art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora „prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”. Or, punerea în întârziere nu are efect intreruptiv potrivit dispozițiilor art. 16 din Decretul nr.167/1958, care prevede că „prescripția se întrerupe:

Citeste mai mult  Plângere contravențională. Depășire limită de viteză. Aplicarea prezumțiilor judiciare

a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.

b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;

c) printr-un act începător de executare”.

Dat fiind faptul că dreptul de a cere executarea silită s-a prescris, constatăm că celelalte susțineri nu mai trebuie să fie analizate și că hotărârea primei instanțe se impune a fi modificată, astfel că, potrivit art. 480 alin. 2 din Codul de pr.civ., vom admite apelul declarat de contestatoarea MAT, în contradictoriu cu intimata S.C. EOS K__ România S.R.L. împotriva sentinței nr. 570/21.08.2015, pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr. X, vom schimba integral hotărârea atacată în sensul că vom admite excepția prescripției dreptului la executarea silită și, pe cale de consecință, vom admite contestația la executare.” (Tribunalul Comercial Mureș, Decizia civilă nr. 466 din 30 decembrie 2015, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: >