Group 1

CJUE. Adoptarea de măsuri coercitive împotriva operatorului de transport aerian în vederea plății compensației datorate unui pasager

17 martie 2016 UE

Autoritățile naționale exercită o supraveghere cu caracter general pentru a garanta drepturile pasagerilor aerieni, dar nu sunt obligate să acționeze ca urmare a plângerilor individuale. Totuși, această putere le poate fi acordată prin legislația națională.

În cazul anulării unui zbor, operatorul de transport aerian este obligat, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 261/2004, să asigure deservirea pasagerilor vizați, precum și să le furnizeze o compensație (între 250 și 600 de euro, în funcție de distanță).

În plus, fiecare stat membru este obligat să desemneze un organism responsabil de aplicarea acestei reglementări. Fiecare pasager poate adresa acestui organism o plângere în legătură cu o presupusă nerespectare a regulamentului. Sancțiunile pentru această nerespectare trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive.

În Țările de Jos, secretarul de stat a fost desemnat organismul național competent. El dispune în acest cadru de o competență generală pentru a lua măsuri coercitive, în special în cazul refuzului sistematic al operatorului de transport aerian de a acorda o compensație pasagerilor. În schimb, acest organism nu poate lua măsuri coercitive la cererea unui pasager care îl sesizează cu cazul său.

Citeste mai mult  Societatea mixtă Erste Group Bank-Global Payments aprobată

În acest context, Raad van State (Consiliul de Stat din Țările de Jos) este sesizat cu două litigii referitoare la pasageri cărora li s-a refuzat plata unei compensații. Ei au solicitat secretarului de stat să ia măsuri coercitive împotriva companiei aeriene în discuție, ceea ce a fost refuzat. Raad are îndoieli cu privire la competența secretarului de stat de a adopta, în situații individuale, măsuri coercitive la cererea pasagerilor și adresează întrebări Curții de Justiție cu privire la acest aspect.

În hotărârea sa din 17 martie 2016 în cauzele conexate C-145/15 și C-146/15, Curtea interpretează, mai întâi, noțiunea „plângere” care poate fi adresată organismului de către orice pasager. Potrivit Curții, trebuie să se considere că această noțiune acoperă mai degrabă semnalele menite să contribuie la buna aplicare a regulamentului în general, acest organism nefiind obligat să acționeze în urma unor astfel de plângeri pentru a garanta dreptul fiecărui pasager individual de a obține o compensație.

În ceea ce privește noțiunea „sancțiuni”, aceasta desemnează măsurile luate ca reacție la nerespectările pe care organismul le descoperă în exercitarea supravegherii sale cu caracter general, iar nu măsurile coercitive administrative care trebuie luate în fiecare caz individual.

Citeste mai mult  CJUE. Principiul ne bis in idem poate fi restrâns în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii și a piețelor financiare ale acesteia

În consecință, Curtea consideră că organismul național competent nu este obligat, în principiu, să adopte măsuri coercitive împotriva operatorului de transport aerian pentru a-l constrânge la plata compensațiilor prevăzute de Regulamentul nr. 261/2004.

Cu toate acestea, Curtea subliniază că, ținând seama de obiectivele regulamentului, precum și de marja de manevră de care dispun statele membre în atribuirea competențelor pe care doresc să le confere organismelor, statele membre au facultatea, pentru a atenua o protecție insuficientă a drepturilor pasagerilor aerieni, să abiliteze organismul să adopte măsuri ca urmare a plângerilor individuale.

Cuvinte cheie: > >