CJUE. Contract de transport de mărfuri. Legea aplicabilă în absența alegerii părților

24 octombrie 2014 Drept Civil UE

Articolul 4 alineatul (4) ultima teză din Convenția privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980, trebuie interpretat în sensul că această dispoziție se aplică unui contract de comision de transport numai în cazul în care obiectul principal al contractului constă în transportul propriu‑zis al mărfii în cauză, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere.

Articolul 4 alineatul (4) din convenția menționată trebuie interpretat în sensul că legea aplicabilă unui contract de transport de mărfuri, atunci când nu poate fi stabilită în aplicarea celei de a doua teze a acestei dispoziții, trebuie să fie determinată în funcție de norma generală prevăzută la alineatul (1) al articolului respectiv, ceea ce înseamnă că legea care guvernează acest contract este cea a țării cu care contractul prezintă cele mai strânse legături.

Articolul 4 alineatul (2) din aceeași convenție trebuie interpretat în sensul că, în ipoteza în care se susține că un contract prezintă legături mai strânse cu o altă țară decât cea a cărei lege este desemnată de prezumția care figurează la alineatul respectiv, instanța națională trebuie să compare legăturile care există între acest contract și, pe de o parte, țara a cărei lege este desemnată de prezumție și, pe de altă parte, cealaltă țară vizată. În acest sens, instanța națională trebuie să țină seama de ansamblul circumstanțelor, inclusiv de existența altor contracte legate de contractul în cauză, a concluzionat CJUE în hotărârea pronunțată în cauza C‑305/13.

Cuvinte cheie: > > > >