Group 1

CJUE. Contractele de credit pentru consumatori trebuie să menţioneze într-un mod clar şi concis modalităţile de calcul al termenului de retragere

30 martie 2020 UE

Contractele de credit pentru consumatori trebuie să menţioneze într-un mod clar şi concis modalităţile de calcul al termenului de retragere. Nu este suficient ca în contract să se facă trimitere, în ceea ce priveşte informaţiile obligatorii a căror comunicare către consumator determină momentul de la care începe să curgă termenul de retragere, la o dispoziţie naţională care face ea însăşi trimitere la alte dispoziţii naţionale, a decis CJUE în cauza C-66/19, potrivit unui comunicat al instituției:

Un consumator a încheiat în anul 2012 cu o instituţie de credit, Kreissparkasse Saarlouis, un contract de credit cu garanţii reale pentru suma de 100 000 de euro, cu o dobândă anuală fixă de 3,61 % pînă la data de 30 noiembrie 2021.

Contractul de credit prevede că persoana împrumutată dispune de 14 zile pentru a se retrage şi că acest termen începe să curgă după încheierea contractului, dar nu mai înainte ca persoana împrumutată să fi primit toate informaţiile obligatorii menţionate de o anumită dispoziţie din Codul civil german. Contractul nu enumeră aceste informaţii a căror comunicare către consumator determină totuşi momentul de la care începe să curgă termenul de retragere. Acesta se limitează să facă trimitere la o dispoziţie din dreptul german care face ea însăşi trimitere la alte dispoziţii din dreptul german.

Citeste mai mult  Comisia Europeană întărește măsurile luate de UE pentru combaterea conținutului online ilegal

La începutul anului 2016, consumatorul a comunicat Kreissparkasse că se trage din contract. Kreissparkasse consideră că l-a informat în mod corespunzător pe consumator cu privire la dreptul său de retragere şi că termenul pentru exercitarea acestui drept expirase deja.

Landgericht Saarbrücken (Tribunalul Regional din Saarbrücken, Germania), sesizat de consumator, ridică problema dacă acesta a fost în mod corect informat cu privire la perioada în care îşi poate exercita dreptul de retractare. Această instanţă a sesizat, prin urmare, Curtea de Justiţie în vederea interpretării Directivei 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori.

Landgericht Saarbrücken este conştient de faptul că această directivă prevede că ea nu este aplicabilă contractelor de credit însoţite de o garanţie reală precum cel în cauză. Totuşi, legiuitorul german, dat fiind că a ales să aplice regimul prevăzut de directivă şi în cazul unor astfel de contracte, Landgericht Saarbrücken consideră că un răspuns din partea Curţii este necesar pentru soluţionarea litigiului. În opinia Curţii, întrebarea adresată este legitimă pentru a garanta o interpretare uniformă a legislaţiei germane.

Citeste mai mult  Comisia Europeană. Plan de acțiune pentru reforma TVA

Prin hotărârea pronunţată joi, 26 martie 2020, Curtea constată că directiva, care urmăreşte să asigure consumatorilor un nivel ridicat de protecţie, trebuie interpretată în sensul că contractele de credit pentru consumatori trebuie să menţioneze în mod clar şi concis modalităţile de calcul a termenului de retragere. Eficacitatea dreptului de retragere ar fi în mod serios slăbită dacă nu
situaţia ar fi una diferită. (Conform directivei, dacă un consumator îşi exercită dreptul de retragere, el plăteşte creditorului principalul și dobânda aferentă acestuia de la data la care creditul a fost tras până la data la care principalul a fost rambursat, fără nicio întârziere nejustificată și nu mai târziu de 30 de zile calendaristice de la trimiterea notificării retragerii către creditor).

În plus, directiva se opune ca un contract de credit să facă trimitere, în ceea ce priveşte informaţiile obligatorii a căror comunicare către consumator determină momentul de la care începe să curgă termenul de retragere, la o dispoziţie naţională care face ea însăşi trimitere la alte dispoziţii ale dreptului statului membru în cauză.

Citeste mai mult  Noi reguli privind muncitorii detașați

În realitate, în cazul în care se face o astfel de trimitere în cascadă, consumatorul nu poate să determine, pe baza contractului, întinderea angajamentului său contractual, nici să controleze dacă toate elementele necesare figurează în contractul pe care l-a încheiat, nici a fortiori să verifice dacă termenul de retragere de care poate dispune a început să curgă.

În speţă, Curtea constată că trimiterea, din cuprinsul contractului în discuţie, la dispoziţiile germane nu respectă cerinţa de a se aduce la cunoştinţa consumatorului, într-un mod clar şi concis, perioada în care poate fi exercitat dreptul de retragere şi celelalte condiţii pentru a-l exercita.

Cuvinte cheie: > > >