CJUE. Drepturi de autor. Reproduceri efectuate cu ajutorul unor carduri de memorie de telefoane mobile

5 martie 2015 UE

Articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională nu se opune unei reglementări naționale care prevede o compensație echitabilă pentru suporturi plurifuncționale cum sunt cardurile de memorie pentru telefoane mobile, indiferent dacă aceste suporturi au sau nu au ca funcție principală realizarea de copii pentru uz personal, cu condiția ca una dintre funcțiile respectivelor suporturi, fie ea și secundară, să permită deținătorilor lor să le utilizeze în acest scop. Caracterul principal sau secundar al funcției menționate și importanța capacității de copiere a suportului pot influența însă cuantumul compensației echitabile datorate. În măsura în care prejudiciul cauzat titularilor de drepturi ar fi considerat minim, punerea la dispoziție a respectivei funcții ar putea să nu dea naștere unei obligații de plată a acestei compensații.

Articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29 nu se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia redevența pentru copia privată trebuie plătită în cazul furnizării suporturilor care pot fi utilizate în scopul reproducerii pentru uz personal, cum sunt cardurile de memorie pentru telefoane mobile, dar această redevență nu trebuie plătită pentru furnizarea componentelor destinate în principal să stocheze copii pentru uz personal, cum sunt memoriile interne ale MP3 playerelor, în măsura în care aceste diferite categorii de suporturi și componente nu sunt comparabile sau diferența de tratament la care sunt supuse este justificată, verificarea acestor aspecte fiind în sarcina instanței de trimitere.

Citeste mai mult  Avocatul general al CJUE: Noțiunea „soț” cuprinde, din perspectiva libertății de ședere, soții de același sex

Articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care impune plata redevenței pentru copia privată în sarcina producătorilor și importatorilor care vând unor profesioniști carduri de memorie pentru telefoane mobile, deși cunosc faptul că respectivele carduri sunt destinate să fie revândute de aceștia din urmă, fără a ști însă dacă cumpărătorii finali ai cardurilor sunt particulari sau profesioniști, cu condiția ca
– instituirea unui astfel de sistem să fie justificată de dificultăți practice;
– persoanele care datorează redevența să fie scutite de la plata ei dacă dovedesc că au furnizat cardurile de memorie pentru telefoane mobile altor persoane decât persoanele fizice, în scopuri vădit străine de cel de reproducere pentru uz personal, știut fiind că această scutire nu poate fi limitată la livrarea numai către profesioniștii care sunt înscriși la organizația însărcinată cu gestiunea acestor redevențe;
– sistemul respectiv să prevadă un drept de rambursare a redevenței pentru copia privată care este eficient și care nu face excesiv de dificilă restituirea redevenței plătite, această redevență putând fi plătită numai cumpărătorului final al unui astfel de card de memorie, care, în acest scop, trebuie să adreseze o cerere la organizația menționată.

Citeste mai mult  CJUE. Dispozițiile legislației poloneze privind reducerea vârstei de pensionare a judecătorilor Curții Supreme sunt contrare dreptului Uniunii

Articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29, privit în lumina considerentului (35) al acesteia, trebuie interpretat în sensul că permite statelor membre să prevadă, în anumite cazuri care intră în domeniul de aplicare al excepției privind copia privată, o scutire de la plata compensației echitabile, cu condiția ca prejudiciul cauzat în aceste cazuri titularilor de drepturi să fie minim. Este de competența acestor state să stabilească pragul unui astfel de prejudiciu, știut fiind că pragul respectiv trebuie aplicat în special în conformitate cu principiul egalității de tratament.

Directiva 2001/29 trebuie interpretată în sensul că, în cazul în care un stat membru a decis, în temeiul articolului 5 alineatul (2) din această directivă, să excludă din domeniul de aplicare material al acestei dispoziții orice drept al titularilor de drepturi de a autoriza reproducerea pentru uz personal a operelor lor, autorizarea dată de un titular de drepturi pentru utilizarea de fișiere care conțin operele sale nu poate avea nicio incidență asupra obligației de plată a unei compensații echitabile pentru reproducerile efectuate conform articolului 5 alineatul (2) litera (b) din directiva menționată cu ajutorul unor astfel de fișiere și nu poate da naștere, în sine, la o obligație de plată a vreunei remunerații de către utilizatorul fișierelor în cauză în favoarea respectivului titular.

Citeste mai mult  Produsele de consum ar trebui să fie mai durabile și mai ușor de reparat

Punerea în aplicare a unor măsuri tehnice menționate la articolul 6 din Directiva 2001/29 pentru dispozitivele utilizate pentru a reproduce opere protejate, cum sunt DVD‑urile, CD‑urile, MP3 playerele sau calculatoarele, nu poate avea o incidență asupra obligației de plată a unei compensații echitabile, întemeiată pe excepția de la dreptul de reproducere, pentru reproducerile pentru uz personal efectuate cu ajutorul unor astfel de dispozitive. Această punere în aplicare poate avea însă o incidență asupra nivelului concret al respectivei compensații.

Directiva 2001/29 se opune unei reglementări naționale care prevede o compensație echitabilă, întemeiată pe excepția de la dreptul de reproducere, pentru reproducerile efectuate din surse nelegale, și anume pe baza operelor protejate care sunt puse la dispoziția publicului fără autorizația titularilor de drepturi.

Directiva 2001/29 nu se opune unei reglementări naționale care prevede o compensație echitabilă, întemeiată pe excepția de la dreptul de reproducere, pentru reproducerile operelor protejate care sunt efectuate de o persoană fizică pe baza sau cu ajutorul unui dispozitiv aparținând unui terț. (CJUE, Hotărârea din 5 martie 2015 pronunțată în cauza C‑463/12 Copydan Båndkopi).

Cuvinte cheie: > > > >