Articolul 6 alineatul (1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei dispoziții naționale în temeiul căreia instanța națională sesizată cu o procedură de executare ipotecară are obligația să dispună recalcularea sumelor datorate în temeiul unei clauze a unui contract de credit ipotecar care prevede dobânzi moratorii a căror rată depășește cu mai mult de trei ori dobânda legală, astfel încât cuantumul dobânzilor menționate să nu depășească acest prag, cu condiția ca aplicarea dispoziției naționale:
– să nu prejudece aprecierea de către instanța națională menționată a caracterului abuziv al unei astfel de clauze și
– să nu împiedice această instanță să înlăture clauza menționată dacă ar trebui să constate caracterul „abuziv” al acesteia, în sensul articolului 3 alineatul (1) din directiva menționată; a concluzionat CJUE în hotărârea pronunțată miercuri, 21 ianuarie 2015, în cauzele conexate C‑482/13, C‑484/13, C‑485/13 și C‑487/13.
Cuvinte cheie: clauza abuziva > contract de credit > contract incheiat cu consumatorii > Directiva 93/13/CEE > dobanda moratorie
