CJUE. Recunoașterea și executarea hotărârilor. Motive de refuz

17 iulie 2015 UE

Articolul 34 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că faptul că o hotărâre pronunțată într‑un stat membru este contrară dreptului Uniunii nu justifică nerecunoașterea acestei hotărâri în alt stat membru, pentru motivul că încalcă ordinea publică a acestui stat, în cazul în care eroarea de drept invocată nu constituie o încălcare vădită a unei norme de drept considerate esențială în ordinea juridică a Uniunii și, așadar, în cea a statului membru solicitat sau a unui drept recunoscut ca fundamental în aceste ordini juridice. Nu aceasta este situația unei erori care afectează aplicarea unei dispoziții precum articolul 5 alineatul (3) din Directiva 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci, astfel cum a fost modificată prin Acordul privind Spațiul Economic European din 2 mai 1992.

Cu ocazia verificării eventualei existențe a unei încălcări vădite a ordinii publice a statului solicitat, instanța acestui stat trebuie să țină seama de faptul că, cu excepția circumstanțelor speciale care fac prea dificilă sau imposibilă exercitarea căilor de atac în statul membru de origine, justițiabilii trebuie să exercite în acest stat membru toate căile de atac disponibile pentru a preveni în amonte o astfel de încălcare.

Citeste mai mult  Raport MCV: Există în continuare o lipsă de consecvență în unele hotărâri ale instanțelor, aspect care reprezintă o sursă de îngrijorare

Articolul 14 din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală trebuie să fie interpretat în sensul că se aplică cheltuielilor de judecată efectuate de părți în cadrul unei acțiuni în despăgubire introduse într‑un stat membru pentru repararea unui prejudiciu cauzat de un sechestru aplicat în alt stat membru, având ca obiect prevenirea încălcării unui drept de proprietate intelectuală, atunci când, în cadrul acțiunii respective, se pune problema recunoașterii unei hotărâri pronunțate în acest alt stat membru, prin care se constată caracterul nejustificat al acestui sechestru. (CJUE, Hotărârea din 16 iulie 2015 pronunţată în cauza C‑681/13)

Cuvinte cheie: >