Group 1

CJUE. Reînnoirea permisului de conducere de către statul membru de emitere. Dovada îndeplinirii condiției de reședință pe teritoriul acestui stat

26 iunie 2015 UE

Articolul 12 din Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia singurul mijloc de care dispune o persoană care solicită eliberarea sau reînnoirea unui permis de conducere în acest stat membru pentru a dovedi că îndeplinește condiția „reședinței obișnuite”, în înțelesul respectivului articol 12, pe teritoriul statului membru menționat, condiție prevăzută la articolul 7 alineatul (1) litera (e) și alineatul (3) litera (b) din această directivă, constă în stabilirea existenței unui domiciliu declarat pe teritoriul statului membru în cauză. (CJUE, Hotărârea din 25 iunie 2015 pronunțată în cauza C‑664/13)

Deși articolul 12 din Directiva 2006/126 definește criterii care permit să se stabilească ce trebuie să se înțeleagă prin „reședință obișnuită”, în scopul aplicării directivei menționate, trebuie să se constate că aceasta nu conține totuși nicio dispoziție care să precizeze mijloacele de probă privind existența unei astfel de reședințe în fața autorităților responsabile de eliberarea și de reînnoirea permiselor de conducere.

Citeste mai mult  Noi elemente de siguranță pentru medicamente

Curtea a considerat că mijloacele de probă privind respectarea condiției reședinței obișnuite nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru a permite autorităților competente ale statului membru de emitere și de reînnoire a permiselor de conducere să se asigure că persoana interesată respectă această condiție în raport cu criteriile enunțate la articolul 12 din Directiva 2006/126.

În acest scop, împrejurarea că un stat membru subordonează emiterea și reînnoirea unui permis de conducere obligației de a avea un domiciliu declarat pe teritoriul său pare un mijloc adecvat, de natură să faciliteze verificarea de către autoritățile competente a respectării condiției reședinței obișnuite.

Cu toate acestea, obligația absolută de a avea un domiciliu declarat pe teritoriul unui stat membru și, prin urmare, refuzul de a permite solicitantului unui permis de conducere să recurgă la alte mijloace de probă în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor enunțate la articolul 12 din Directiva 2006/126 depășesc ceea ce este necesar pentru a permite autorităților competente să se asigure că persoana interesată respectă condiția reședinței obișnuite. Or, este posibil ca un solicitant să îndeplinească aceste criterii care permit să se stabilească faptul că are reședința obișnuită pe teritoriul unui stat membru fără a avea totuși un domiciliu declarat în acest stat membru. În aceste condiții, solicitantului respectiv i s‑ar putea refuza și chiar ar trebui să i se refuze eliberarea unui permis de conducere în alte state membre pe baza condiției reședinței obișnuite, întrucât el nu are reședința obișnuită, în sensul articolului 12 din Directiva 2006/126, pe teritoriul acestora.

Citeste mai mult  Parchetul european, aprobat de PE

Prin urmare, persoana interesată ar putea fi privată de posibilitatea de a obține un permis de conducere în Uniune, deși are reședința obișnuită, în sensul articolului 12 din Directiva 2006/126, pe teritoriul unui stat membru.

Pe de altă parte, o reglementare a unui stat membru în temeiul căreia singurul mijloc de care dispune solicitantul unui permis de conducere pentru a dovedi autorităților competente că îndeplinește condiția reședinței obișnuite constă în probarea existenței unei declarații privind domiciliul persoanei interesate pe teritoriul acestui stat membru are un caracter prea exclusiv. Astfel, o asemenea reglementare favorizează un element care nu reflectă toate criteriile enunțate la articolul 12 din Directiva 2006/126, în măsura în care exclude orice alt element reprezentativ al situațiilor vizate la acest articol.

Cuvinte cheie: >