Group 1

CJUE. Valori‑limită pentru dioxidul de azot. Obligația de a solicita prorogarea termenului stabilit prin prezentarea unui plan privind calitatea aerului

20 noiembrie 2014 UE

Articolul 22 alineatul (1) din Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa trebuie interpretat în sensul că, pentru a putea proroga cu cel mult cinci ani termenul stabilit de directiva menționată în vederea respectării valorilor‑limită pentru dioxid de azot stabilite în anexa XI la aceasta, articolul menționat impune unui stat membru să formuleze o cerere în acest sens și să întocmească un plan privind calitatea aerului atunci când reiese în mod obiectiv, ținând seama de datele existente și în pofida punerii în aplicare de către acest stat a unor măsuri corespunzătoare de combatere a poluării, că valorile respective nu vor putea fi respectate într‑o anumită zonă sau aglomerare în termenul stabilit. Directiva 2008/50 nu cuprinde nicio excepție de la obligația care rezultă din articolul 22 alineatul (1) menționat.

În cazul în care rezultă că valorile-limită pentru dioxid de azot stabilite în anexa XI la Directiva 2008/50 nu pot fi respectate într-o anumită zonă sau aglomerare dintr‑un stat membru după data de 1 ianuarie 2010 stabilită în această anexă, fără ca statul respectiv să fi solicitat prorogarea acestui termen în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) din Directiva 2008/50, elaborarea unui plan privind calitatea aerului, conform articolului 23 alineatul (1) al doilea paragraf din această directivă, nu poate permite, în sine, să se considere că statul respectiv și-a îndeplinit totuși obligațiile care îi revin în temeiul articolului 13 din directiva menționată.

Citeste mai mult  Opt jurisdicții au fost eliminate de pe lista UE a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale

Atunci când un stat membru nu a respectat cerințele care rezultă din articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2008/50 și nici nu a solicitat prorogarea termenului în condițiile prevăzute la articolul 22 din această directivă, revine instanței naționale competente eventual sesizate sarcina de a lua în privința autorității naționale orice măsură necesară, precum o somație, pentru ca această autoritate să întocmească planul impus de directiva menționată în condițiile prevăzute de aceasta; a concluzionat CJUE în hotărârea pronunțată în cauza C-404/13.

Cuvinte cheie: > >