Din interpretarea sistematică şi logico-juridică a dispoziţiilor art. 1538 și art.1539 C.civ. rezultă că legiuitorul a configurat două tipuri de clauze penale: clauza penală pentru neexecutare şi clauza penală pentru executare neconformă (executarea cu întârziere sau executarea în alt loc decât cel stabilit contractual), fiind posibilă inserarea într-un contract atât a clauzei penale pentru neexecutare, cât şi a celei pentru executarea cu întârziere.
Însă, prevederea contractuală care inserează o clauză penală de un anumit tip nu are semnificaţia aplicării sale implicite pentru clauza penală de celălalt tip. Astfel, clauza penală, fiind o evaluare anticipată a prejudiciului, nu poate fi aplicată decât strict în ipotezele pentru care a fost concepută, neputând fi extinsă la alte ipoteze.
Extras din considerentele deciziei civile nr. 1461 din 10 iunie 2021 a ÎCCJ, Secția a II-a civilă, www. scj.ro:
”Înalta Curte reţine că din interpretarea sistematică şi logico-juridică a dispoziţiilor art. 1538 – 1539 C.civ. rezultă că legiuitorul a configurat două tipuri de clauze penale: clauza penală pentru neexecutare şi clauza penală pentru executare neconformă (executarea cu întârziere sau executarea în alt loc decât cel stabilit contractual)
Acest aspect este dedus din modul de reglementare expus în articolele de lege menţionate. Astfel, art. 1538 alin. (1) C.civ. defineşte de principiu clauza penală ca fiind cea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale, iar alineatul 2 al aceluiaşi articol stipulează că în caz de neexecutare creditorul poate cere fie executarea silită a obligaţiei principale, fie clauza penală. Este evident că aceste texte legale vizează acea clauză penală care sancţionează neîndeplinirea obligaţiei de executare, concret clauza penală pentru neexecutare. Interpretarea textului conduce la concluzia că creditorul obligaţiei neexecutate poate cere fie executarea acesteia, fie desfiinţarea contractului (reziliere/rezoluţiune, după caz) cu activarea clauzei penale.
Acest aspect rezultă şi din interpretarea coroborată a textului menţionat cu art. 1539 C.civ. care interzice cumulul executării în natură cu plata penalităţii, cu excepţia cazului în care penalitatea este prevăzută pentru executarea cu întârziere ori nu la locul stabilit. Este evident, şi în acest caz, că legiuitorul a conturat clauza penală pentru executarea neconformă obligaţiei asumate, ca tip distinct de clauza penală pentru neexecutare.
În acest context, este nefondată susţinerea recurentei-reclamante în sensul că în mod eronat instanţa de apel ar fi apreciat că executarea cu întârziere nu este o neexecutare, nefiind în prezenţa unui raport specie – gen, aşa cum motivează partea. Chiar dispozițiile legale invocate de recurenta-reclamantă disting clar între cele două tipuri de clauze penale, fiind posibilă inserarea într-un contract atât a clauzei penale pentru neexecutare, cât şi a celei pentru executarea cu întârziere (executarea neconformă). Însă, prevederea contractuală care inserează o clauză penală de un anumit tip nu are semnificaţia aplicării sale implicite pentru clauza penală de celălalt tip. Astfel, clauza penală, fiind o evaluare anticipată a prejudiciului, nu poate fi aplicată decât strict în ipotezele pentru care a fost concepută, neputând fi extinsă la alte ipoteze.
De asemenea este ilogică juridic susţinerea că o executare cu întârziere reprezintă, de fapt, o neexecutare. Apelând şi la interpretarea sensului expresiilor redate anterior, o executare cu întârziere înseamnă că obligaţia a fost executată, dar peste termenul stabilit; în schimb, neexecutarea nu poate avea decât un singur înţeles: neîndeplinirea niciun moment a obligaţiei asumate.
În continuarea raţionamentului juridic, Înalta Curte reţine legalitatea deciziei de apel din perspectiva imposibilităţii de acordare a prejudiciului pretins de recurenta-reclamantă sub forma clauzei penale 10.1 din contract. Analiza actului dintre părţi relevă că intenţia acestora a fost să sancţioneze executarea cu întârziere a obligaţiilor principale asumate (plata preţului ori livrarea produselor), evaluând anticipat, în aceste cazuri, prejudiciul care se cuvine creditorului obligaţiei principale. În schimb, părţile nu au reglementat şi cuantificat anticipat prejudiciul care ar fi fost produs în caz de neexecutare a obligaţiilor asumate.
În aceste condiţii, având în vedere caracterul specializat al clauzei penale asumată de părţile contractante, aceasta nu poate fi extinsă în vederea acoperirii prejudiciului pretins de recurenta-reclamantă pentru neexecutarea obligaţiei principale asumate de intimata-pârâtă, aspect reţinut cu putere de lucru judecat în analizarea capătului de cerere ce a vizat rezilierea contractului.
În consecinţă, în mod legal instanţa de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1537 C.civ., potrivit cărora dovada neexecutării obligaţiei nu îl scuteşte pe creditor de proba prejudiciului, neputând fi reţinută susţinerea părţii că există o evaluare a acestuia prin raportare la clauza penală din contract. Acest lucru era posibil doar în situaţia în care se întruneau condiţiile prevăzute de art. 1539 C.civ. În speţă, însă, recurenta-reclamantă a înţeles să învestească instanţa cu solicitarea de reziliere a contractului, caz în care nu se poate reţine o activare a clauzei penale prevăzută pentru întârzierea în executare.
Din aceeaşi perspectivă, nu se poate reţine în cauză incidenţa prevederilor art. 1536 C.civ., având în vedere că recurenta-reclamantă nu a învestit instanţa cu o solicitare prin care să se constate executarea cu întârziere a obligaţiei asumate de partea adversă. Se subliniază că demersul recurentei-pârâte s-a fundamentat pe neexecutarea culpabilă a obligaţiei asumate de intimata-pârâtă, prejudiciul fiind pretins în raport de neexecutare, iar nu de executarea cu întârziere. (…)
În concluzie, instanţa de apel nu a negat absolut posibilitatea de acoperire a prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiei de către intimata-pârâtă, ci a constatat că nu există o evaluare anticipată, prin contract, a acestuia, nefiind posibilă acordarea sumei determinată conform clauzei 10.1, întrucât aceasta vizează strict executarea cu întârziere a obligaţiilor, iar nu neexecutarea.”
Cuvinte cheie: clauza penala > executarea cu intarziere a obligatiei
