Art. 1.022. Emiterea ordonantei

(1) In cazul in care instanta, ca urmare a verificarii cererii pe baza inscrisurilor depuse, precum si a declaratiilor partilor, constata ca pretentiile creditorului sunt intemeiate, va emite o ordonanta de plata, in care se precizeaza suma si termenul de plata.

(2) Daca instanta, examinand probele cauzei, constata ca numai o parte dintre pretentiile creditorului sunt intemeiate, va emite ordonanta de plata numai pentru aceasta parte, stabilind si termenul de plata. In acest caz, creditorul poate formula cerere de chemare in judecata potrivit dreptului comun pentru a obtine obligarea debitorului la plata restului datoriei.

(3) Termenul de plata prevazut la alin. (1) si (2) nu va fi mai mic de 10 zile si nici nu va depasi 30 de zile de la data comunicarii ordonantei. Judecatorul nu va putea stabili alt termen de plata, decat daca partile se inteleg in acest sens.

(4) In cazul creantelor reprezentand obligatii de plata a cotelor din cheltuielile comune fata de asociatiile de proprietari, precum si a cheltuielilor de intretinere ce revin persoanelor fizice corespunzator suprafetelor locative pe care le folosesc ca locuinte, instanta, la cererea debitorului, va putea, prin exceptie de la dispozitiile alin. (3), sa dispuna stabilirea unui termen de plata mai mare ori esalonarea platii, tinand seama de motivele temeinice invocate de debitor in ceea ce priveste posibilitatile efective de plata.

(5) Ordonanta se va inmana partii prezente sau se va comunica fiecarei parti de indata, potrivit legii.