Art. 124. Aparari si incidente procedurale

(1) Instanta competenta sa judece cererea principala se va pronunta si asupra apararilor si exceptiilor, in afara celor care constituie chestiuni prejudiciale si care, potrivit legii, sunt de competenta exclusiva a altei instante.

(2) Incidentele procedurale sunt solutionate de instanta in fata careia se invoca, in afara de cazurile in care legea prevede in mod expres altfel.

Consideram ca se impune coroborarea dispozitiilor art. 123 si ale art. 124 NCPC. De vreme ce este permisa prorogarea competentei asupra unor cereri care, daca ar fi de competenta exclusiva (materiala ori teritoriala) a altei instante, chestiunile care fac obiectul acestor cereri raman in competenta instantei investite cu crerea principala, in cazul in care sunt deduse judecatii pe cale de aparare de fond, iar nu pe calea unei cereri incidentale. Spre exemplu, pe temeiul art. 123 NCPC, instanta de la domiciliul paratului, sesizata cu cererea formulata de mostenitor, prin care acesta cere debitorului plata unei creante mostenite de la defunct, este competenta sa solutioneze si cererea reconventionala formulata de parat impotriva mostenitorului, avand ca obiect executarea unei obligatii transmise prin mostenire, chiar daca aceasta cerere, formulata pe cale separata, ar fi de competenta exclusiva a instantei desemnate de art. 118 NCPC. In masura in care paratul opune propria sa creanta doar pentru a obtine compensatia legala si a determina, astfel, respingerea cererii de chemare in judecta, instanta este competenta sa examineze apararea formulata, chiar daca acea chestiune ar fi fost de competenta exclusiva a instantei ultimului domiciliu al defunctului, daca ar fi format obiectul unei cereri separate. [Gh.L. Zidaru in Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Vol. I – art. 1-526. Coordonatori V. M. Ciobanu, M. Nicolae, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 363-364]