Art. 14. Contradictorialitatea

(1) Instanta nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor, daca legea nu prevede altfel.

(2) Partile trebuie sa isi faca cunoscute reciproc si in timp util, direct sau prin intermediul instantei, dupa caz, motivele de fapt si de drept pe care isi intemeiaza pretentiile si apararile, precum si mijloacele de proba de care inteleg sa se foloseasca, astfel incat fiecare dintre ele sa isi poata organiza apararea.

(3) Partile au obligatia de a expune situatia de fapt la care se refera pretentiile si apararile lor in mod corect si complet, fara a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Partile au obligatia de a expune un punct de vedere propriu fata de afirmatiile partii adverse cu privire la imprejurari de fapt relevante in cauza.

(4) Partile au dreptul de a discuta si argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocata in cursul procesului de catre orice participant la proces, inclusiv de catre instanta din oficiu.

(5) Instanta este obligata, in orice proces, sa supuna discutiei partilor toate cererile, exceptiile si imprejurarile de fapt sau de drept invocate.

(6) Instanta isi va intemeia hotararea numai pe motive de fapt si de drept, pe explicatii sau pe mijloace de proba care au fost supuse, in prealabil, dezbaterii contradictorii.

Principiul contradictorialitatii in procesul civil presupune ca orice aspect privitor la litigiu sa fie pus in discutia partilor, iar actele de procedura si inscrisurile sa fie comunicate intre acestea, in conditiile legii, astfel incat sa aiba posibilitatea de a-si exprima opinia in legatura cu problemele de drept substantial sau de drept procedural ori de fapt in dezbatere.
Intre principiul contradictorialitatii, principiul dreptului la aparare si principiul egalitatii partilor in procesul civil exista o relatie indisolubila, primul constituind o garantie a respectarii celorlalte doua principii. [D.N. Theohari, M. Eftimie in Noul Cod de procedura civila. Comentariu pe articole. Vol. I. Art. 1-526, coordonator G. Boroi, Editura Hamangiu 2013, p. 45]

Acţiune în rezoluţiunea unui antecontract de vânzare-cumpărare. Importanța formulării unei cereri de repunere în situaţia anterioară. Repunerea în situaţia anterioară a părţilor contractante, ca efect al dispunerii rezoluţiunii judiciare, reprezintă o cerere distinctă, de sine stătătoare cu care trebuie sesizată instanţa de judecată, în lipsa căreia instanţa nu poate aplica principiul restitutio in integrum.
În ipoteza în care instanţa de judecată ar pronunţa repunerea în situaţia anterioară a părţilor contractante, ca efect al admiterii cererii de rezoluţiune judiciară, în lipsa unei solicitări exprese a reclamantului, s-ar înfrânge nu doar principiul disponibilităţii, dar şi principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare al părţii adverse, care ar fi în imposibilitatea de a-şi face apărări pe alte cereri decât cele care figurează în petitul cererii de chemare în judecată. [ICCJ, Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 224 din 28 ianuarie 2015, www.scj.ro]

Constatarea existenței unui pact de quota litis pe cale incidentală. Condiții. În ceea ce privește apărarea legată de stipularea unui pactele quota litis în contractul de asistență juridică, interzis de art. 135 din Statutul profesiei de avocat, în vigoare ia acea dată, instanța de apel a reținut că, principial, instanța poate constata pe cale incidentală, deci exclusiv în considerente, că un act juridic este lovit de nulitate și fără a fi învestită cu un capăt de cerere distinct cu un astfel de obiect.
Un asemenea procedeu nu poate fi admis însă în ipoteza în care în care în actul juridic vizat figurează o parte ce nu a fost atrasă în litigiul declanșat între alte subiecte de drept pentru executarea unor obligații ce intră în conținutul unui raport juridic civil distinct.
Este adevărat și că în cauză o asemenea constatare nu ar produce niciun efect în privința raporturilor dintre părțile contractului de asistență juridică, întrucât efectul substanțial al hotărârii conduce Ia o modificare a situației juridice numai între părți.
Cu toate acestea, la constatarea pe cale incidentală a nulității contractului de asistență juridică, chiar fără a produce vreun efect față de terțul Societatea Civilă de Avocatură, se opune un principiu de drept procesual civil cu forță juridică superioară, respectiv principiul contradictorialității, în temeiul căruia acesta trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la aspectele invocate. [ICCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1201/2013, www.scj.ro]