(1) Ori de cate ori persoana audiata nu intelege, nu vorbeste sau nu se exprima bine in limba romana, audierea se face prin interpret. Interpretul poate fi desemnat de organele judiciare sau ales de parti ori persoana vatamata, dintre interpretii autorizati, potrivit legii.
(2) In mod exceptional, in situatia in care se impune luarea urgenta a unei masuri procesuale sau daca nu se poate asigura un interpret autorizat, audierea poate avea loc in prezenta oricarei persoane care poate comunica cu cel ascultat, organul judiciar avand insa obligatia de a relua audierea prin interpret imediat ce aceasta este posibila.
(3) Daca persoana audiata este surda, muta sau surdo-muta, audierea se face cu participarea unei persoane care are capacitatea de a comunica prin limbajul special. In aceasta situatie comunicarea se poate face si in scris.
(4) In cazuri exceptionale, daca nu este prezenta o persoana autorizata care poate comunica prin limbajul special, iar comunicarea nu se poate realiza in scris, audierea persoanelor prevazute la alin. (3) se va face cu ajutorul oricarei persoane care are aptitudini de comunicare, dispozitiile alin. (2) aplicandu-se in mod corespunzator.