(1) Masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni.
(2) Nicio masura preventiva nu poate fi dispusa, confirmata, prelungita sau mentinuta daca exista o cauza care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale.
(3) Orice masura preventiva trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia.
(4) Masurile preventive sunt:
a) retinerea;
b) controlul judiciar;
c) controlul judiciar pe cautiune;
d) arestul la domiciliu;
e) arestarea preventiva.
NCPP, spre deosebire de CPP din 1968, nu defineste notiunea de “indicia temeinice”. In concre, este evident ca, in cadrul procesului penal, indiciile temeinice nu pot rezulta decat din probe. Prin urmare, exprimarea ambigua a legiuitorului, care arfi trebuit clarificata prin eliminarea notiunii de “indicii” si mentinerea celei de “probe”, are in vedere imprejurarea ca, la luarea unei masuri preventive nu este necesar sa existe acelasi nivel de probatoriu ca in cazul trimiterii in judecata, ci doar probe suficiente din care sa rezulte “presupunerea rezonabila”. Faptele ce au dat nastere suspiciunii nu trebuie sa fie la acelasi nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a adduce o acuzatie, ce trebuie sa existe la un moment procesual ulterior in cadrul urmaririi penale.
Termenul de “suspiciune rezonabila” nefiind de asemenea definit, pentru stabilirea continutului acestuia va trebui avuta in vedere intreaga jurisprudenta a CEDO. Prin existent unei suspiciuni rezonabile se intelege existent unor date, informatii care sa convinga un observator obiectiv si impartial ca este posibil ca o persoana sa fi savarsit o infractiune. [C. Voicu, A.S. Uzlau, G. Tudor, V. Vaduva, Noul Cod de procedura penala. Ghid de aplicare pentru practicieni, Editura Hamangiu, Bucuresti 2014, p. 214]