(1) In cursul procesului penal, inainte de pronuntarea unei hotarari definitive, procurorul sau instanta de judecata care a instituit sechestrul poate dispune de indata valorificarea bunurilor mobile sechestrate, la cererea proprietarului bunurilor sau atunci cand exista acordul acestuia.
(2) In cursul procesului penal, inainte de pronuntarea unei hotarari definitive, atunci cand nu exista acordul proprietarului, bunurile mobile asupra carora s-a instituit sechestrul asigurator pot fi valorificate, in mod exceptional, in urmatoarele situatii:
a) atunci cand, in termen de un an de la data instituirii sechestrului, valoarea bunurilor sechestrate s-a diminuat in mod semnificativ, respectiv cu cel putin 40% in raport cu cea de la momentul dispunerii masurii asiguratorii. Dispozitiile art. 252 alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in acest caz;
b) atunci cand exista riscul expirarii termenului de garantie sau cand sechestrul asigurator s-a aplicat asupra unor animale sau pasari vii;
c) atunci cand sechestrul asigurator s-a aplicat asupra produselor inflamabile sau petroliere;
d) atunci cand sechestrul asigurator s-a aplicat asupra unor bunuri a caror depozitare sau intretinere necesita cheltuieli disproportionate in raport cu valoarea bunului.
(3) In cursul procesului penal, inainte de pronuntarea unei hotarari definitive, atunci cand sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: proprietarul nu a putut fi identificat si valorificarea nu se poate face potrivit alin. (2), autovehiculele asupra carora s-a instituit sechestrul asigurator pot fi valorificate, in urmatoarele situatii:
a) atunci cand acestea au fost folosite, in orice mod, la savarsirea unei infractiuni;
b) daca de la data instituirii masurii asiguratorii asupra acestor bunuri a trecut o perioada de un an sau mai mare.
(4) Sumele de bani rezultate din valorificarea bunurilor mobile facuta potrivit alin. (1), (2) si (3) se depun in contul prevazut de art. 252 alin. (8).
(5) Abrogat.