(1) Incalcarea oricaror dispozitii legale in afara celor prevazute la art. 281 determina nulitatea actului atunci cand prin nerespectarea cerintei legale s-a adus o vatamare drepturilor partilor ori ale subiectilor procesuali principali, care nu poate fi inlaturata altfel decat prin desfiintarea actului.
(2) Nulitatea relativa poate fi invocata de procuror, suspect, inculpat, celelalte parti sau persoana vatamata, atunci cand exista un interes procesual propriu in respectarea dispozitiei legale incalcate.
(3) Nulitatea relativa se invoca in cursul sau imediat dupa efectuarea actului ori cel mai tarziu in termenele prevazute la alin. (4).
(4) Incalcarea dispozitiilor legale prevazute la alin. (1) poate fi invocata:
a) pana la inchiderea procedurii de camera preliminara, daca incalcarea a intervenit in cursul urmaririi penale sau in aceasta procedura;
b) pana la primul termen de judecata cu procedura legal indeplinita, daca incalcarea a intervenit in cursul urmaririi penale, cand instanta a fost sesizata cu un acord de recunoastere a vinovatiei;
c) pana la urmatorul termen de judecata cu procedura completa, daca incalcarea a intervenit in cursul judecatii.
(5) Nulitatea relativa se acopera atunci cand:
a) persoana interesata nu a invocat-o in termenul prevazut de lege;
b) persoana interesata a renuntat in mod expres la invocarea nulitatii.
Nulitatea relativă este o nulitate virtuală, ce derivă din principiul fundamental al legalității și rezultă din încălcarea dispozițiilor legale referitoare la desfășurarea procesului penal, altele decât cele expres prevăzute de lege, care atrag nulitatea absolută. Aceasta se caracterizează prin faptul că intervine atunci când prin încălcarea dispozițiilor legale s-a produs o vătămare drepturilor participanților la procesul penal (procuror, părți și subiecții procesuali principali), că aceasta trebuie invocată într-o anumită etapă a procesului penal sau într-un anumit moment procesual, prevăzut de lege, că aceasta se acoperă atunci când titularii dreptului de a o invoca nu își exercită acest drept în termenul de decădere prevăzut de lege și prin faptul că subiecții procesuali care pot invoca nulitatea relativă trebuie să aibă calitatea prevăzută de lege, precum și un interes procesual propriu în respectarea dispoziției legale pretins încălcate. Așadar, cazurile în care poate fi invocată nulitatea relativă sunt, teoretic, foarte numeroase, fiind reprezentate de toate încălcările unor dispoziții procesual penale, altele decât cele pentru care poate fi invocată nulitatea absolută. [Decizia CCR nr. 302/2017 publicată în Monitorul Oficial cu numărul 566 din 17 iulie 2017]
Deși legea nu precizează în ce poate consta vătămarea procesuală, aceasta se poate constitui în încălcarea drepturilor pe care le au părțile în procesul penal. Totodată, în doctrină, s-a arătat că se poate defini vătămarea ca atingerea adusă principiilor fundamentale ale procesului penal din care rezultă posibilitatea de a nu se realiza scopul acestuia. De asemenea, s-a menționat că, prin vătămare, se poate înțelege orice atingere adusă justiției sau intereselor legitime ale părților. Atingerea se aduce părților din proces în cazul în care li se încalcă un drept procesual ori o garanție procesuală de natură a le asigura apărarea intereselor lor legitime în cursul procesului penal. [Decizia CCR nr. 302/2017 publicată în Monitorul Oficial cu numărul 566 din 17 iulie 2017]
”În ce priveşte motivul de nulitate relativă întemeiat pe nerespectarea de către organele de urmărire penală a prevederilor art. 92 Cod de procedură penală, judecătorul constată că nu este îndeplinită condiţia nulităţii relative de a exista o încălcare a dispoziţiilor legale, aşa cum rezultă din prevederile art. 282 alin.1 Cod de procedură penală. (…)
Faţă de împrejurarea că apărătorul inculpatului nu a fost încunoştinţat la 12.03.2013 când a fost ascultat inculpatul L. F., la 16.03.2015 şi 18.03.2015, când au fost ascultaţi martori propuşi de către inculpat, ori la 03.04.2015 când au fost ascultaţi inculpaţii P. V., Ş. V., P. N. şi B. G., nu reprezintă o încălcare a dispoziţiilor legale de natură a produce o vătămare dreptului la apărare şi care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
În acest sens, judecătorul are în vedere că drepturile avocatului inculpatului au fost exercitate deplin în celelalte modalităţi prevăzute de art. 92 Cod de procedură penală, respectiv prin dreptul de consulta dosarul cauzei, inclusiv prin fotocopierea integrală a acestuia. Reţine totodată judecătorul că inculpaţii mai sus arătaţi nu au fost trimişi în judecată prin prezentul rechizitoriu, precum şi împrejurarea că apărătorul inculpatului nu a formulat plângere în sensul prevederilor art. 95 Cod de procedură penală.” [Judecătoria Pătărlagele, Încheierea de camera preliminara nr. 137/2015, portal.just.ro]
”Inculpatul a solicitat instanţei să se constate ca fiind nelegală administrarea probei cu declaraţia expertului criminalist, în condiţiile în care cu ocazia audierii acesteia, inculpatul nu a fost încunoştinţat, mai ales că exista o cerere în acest sens din partea apărătorului ales.
Judecătorul de Cameră Preliminară consideră că această probă nu este nelegal administrată, nefiind incidentă decât nulitatea relativă în sensul că nu s-a produs o vătămare care să atragă excluderea acestei probe. Se apreciază că nulitatea relativă intervine atunci când prin încălcarea dispoziţiilor legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor, ori ale subiecţilor procesuali principali. În speţă, se apreciază că acest mijloc de probă, reaudierea expertului poate fi cerut si în cursul judecăţii si din acest punct de vedere judecătorul de cameră preliminară că această probă a fost legal administrată.” [Judecătoria Pătărlagele, Încheierea de cameră preliminară nr. 126/2015, portal.just.ro]
Inculpatul în cauză dar şi celălalt inculpat nu au fost încunoştinţaţi cu privire la întocmirea raportului de expertiză dar şi asupra dreptului de studiu al acestuia, aşa cum impune norma de procedură de la art. 178 alin.5 C.pr.pen. pentru situaţia de faţă când expertiza a fost efectuată în lipsa părţilor.
Cu toate acestea, se constată că nu sunt întrunite condiţiile spre a opera sancţiunea nulităţii relative aplicabilă cu privire la actele de procedură prin care s-a administrat mijlocul de probă a ce este raportul de expertiză şi s-au obţinut probele cuprinse în acesta deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 282 alin. 1 C.pr.pen.
Astfel, se constată că nu există vătămare a drepturilor procesuale ale acestui inculpat deoarece este prezumat că inculpatul a luat la cunoştinţă de întocmirea acestui raport de expertiză fiscală când în urma cererii sale de consultare a dosarului depusă de inculpatul CFC prin avocatul PC la data de 11.08.2015 i s-a permis în data de 20.08.2015 între orele 9,00-10,00 la sediul I.P.J. Olt să consulte dosarul penal de faţă între piesele căruia se afla şi acest raport de expertiză primit încă de la data de 3.07.2015 de la consultantul fiscal de comisarul IA conform datelor procesului verbal din data de 3.07.2015.
Pe de altă parte, se mai constată că atâta timp cât inculpatul CFC a mandatat pe d-l avocat PC să îi reprezinte drepturile procesuale în acest dosar penal în faţa autorităţilor cu competenţe de urmărire penală –I.P.J. Olt şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt îi revine pe deplin culpa în alegerea avocatului cu trimitere la competenţele sale şi, implicit, culpa asupra faptului că prin acesta la data consultării dosarului ori imediat după aceasta nu a formulat obiecţiunile la care se referă.” [Tribunalul Olt, Încheierea nr. 10 pronunţată la data de 29 ianuarie 2016, portal.just.ro]
Lipsa comunicării Ordonanței din 14 august 2014 prin care s-a infirmat Ordonanța de clasare din 22 mai 2014 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și lipsa confirmării judecătorului de cameră preliminară a acestui act, constituie nesocotiri ale dispozițiilor legale sancționabile cu nulitatea relativă, așa cum rezultă din prevederile art. 281 alin. 1 C.pr.penală în care sunt enumerate limitativ cazurile de nulitate absolută.
Or, fiind vorba de o nulitate relativă, inculpatul trebuia să facă dovada existenței unei vătămări precum și faptul că această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului procedural și excluderea probei respective.” [Curtea de Apel Cluj, Încheierea penală nr. 45/2015, www.rolii.ro]
Nelegala citare a părții civile în procesul penal. Sancțiune.
”Lipsa de citare legală, este sancţionată cu nulitatea relativă, deoarece a pus-o pe partea civilă în situaţia de a nu se putea apăra, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, hotărârea de achitare a inculpaţilor şi de respingere a pretenţiilor părţii civile, fără ca aceasta să fi avut cunoştinţă de soluţionarea procesului şi fără a avea posibilitatea de a-şi dovedi pretenţiile este contrară dispoziţiilor legale.
Atât opinia instanţei supreme cât şi a celor europene care, constatând neîndeplinirea corectă a procedurii de citare, consideră că în acelaşi timp s-au încălcat şi dispoziţiile legale prin care se garantează inculpatului şi părţii civile dreptul la apărare, este pe deplin aplicabilă în speţa de faţă.
Motivaţia practicii judiciare este aceea că “prin judecarea inculpatului în lipsă, precum şi a părţii civile, cu încălcarea dispoziţiilor privind citarea, aceştia nu au putut fi ascultaţi, nu li s-a dat posibilitatea să-şi facă apărările şi să aducă probele necesare, nu li s-a respectat dreptul de a fi asistaţi în cursul procesului de un apărător ales şi pe cale de consecinţă, li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil înscris în art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului”.
În final, este de remarcat că în cauza de faţă părţii civile i s-a încălcat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil prin nerespectarea principiului “egalităţii de arme” promovat de CEDO. Astfel, cu privire la acest principiu CEDO precizează că: ”exigenţa egalităţii armelor, în sensul unui echilibru just între părţi, implică obligaţia de a oferi fiecăruia o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza, inclusiv probele, în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de dezavantaj net în comparaţie cu adversarul său. Obligaţia de a veghea în fiecare caz la respectarea condiţiilor unui proces echitabil revine autorităţilor naţionale”. (a se vedea hotărârea nr.27 din octombrie 1993 Dombo Beheer BV.versus Olanda).
Mai mult, aceeaşi curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, “în măsura în care presupune un proces echitabil şi în contradictorialitate”. (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franţa).
De asemenea, “respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror”. (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 decembrie 1992).
Încălcarea dreptului la apărare precum şi cel la un proces echitabil potrivit art.6 paragraf 3 lit.d din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu pot fi înlăturate, decât prin anularea sentinţei pronunţate de prima instanţă şi trimiterea cauzei spre rejudecare.” [Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, Decizia nr. 719 din 20 mai 2015, www.curteadeapelcluj.ro]