(1) In procesul penal se exercita urmatoarele functii judiciare:
a) functia de urmarire penala;
b) functia de dispozitie asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei
in faza de urmarire penala;
c) functia de verificare a legalitatii trimiterii ori netrimiterii in judecata;
d) functia de judecata.
(2) Functiile judiciare se exercita din oficiu, in afara de cazul cand, prin lege, se dispune altfel.
(3) In desfasurarea aceluiasi proces penal, exercitarea unei functii judiciare este incompatibila cu exercitarea unei alte functii judiciare, cu exceptia celei prevazute la alin. (1) lit. c), care este compatibila cu functia de judecata, mai putin cand se dispune inceperea judecatii potrivit art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c).
(4) In exercitarea functiei de urmarire penala, procurorul si organele de cercetare penala strang probele necesare pentru a se constata daca exista sau nu temeiuri de trimitere in judecata.
(5) Asupra actelor si masurilor din cadrul urmaririi penale, care restrang drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei, dispune judecatorul desemnat cu atributii in acest sens, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.
(6) Asupra legalitatii actului de trimitere in judecata si probelor pe care se bazeaza acesta, precum si asupra legalitatii solutiilor de netrimitere in judecata se pronunta judecatorul de camera preliminara, in conditiile legii.
(7) Judecata se realizeaza de catre instanta, in complete legal constituite.